E seară și e cald în casă… Motanul se luptă sălbatic cu micul brad de lîngă oglindă… Dar de data asta nu mă mai supăr pe el , acum chestia asta mi se pare atît de drăguță … Poate fiindcă doar pe el îl am …. 
Am privit un film de Crăciun și în loc de căldură specifică acestor clișeie de Crăciun , simt tristețe în suflet… Sau întîmplat atîtea în ultimul timp , iar ca rezultat , într-o acțiune disperată de a proteja lumea de nervii mei i-am îndepărtat pe toți de lîngă mine… Halal viitor psiholog.
Am văzut pe cineva , mi-a plăcut … Și ce folos , dacă sentimentele mele oricum vor rămîne fără răspuns….
Mă tem de viitor.
Mai ales că … Nu vreau să stau singură de sărbători …:(
