Ca la balamuc, nu alta. Aşa se văd negocierile dintre partidele din fosta AIE de la Chişinău. Dumnezeule, doamne, cum îşi mai dau rând pe ecranele televiziunilor liderii acestor formaţiuni turnându-şi acuze reciproce care mai de care. Iar toată nervozitatea politică de la cel mai înalt nivel coboară, fireşte, şi în societate. Până şi susţinătorii acestora au început să se bată între ei. Aici vezi cazul de la Sângerei… Deci, facem ca la referendum: vindem cioara de pe gardul vecinului.

Dincolo de asta, cert este un lucru: când doi se bat, al treilea, adică PCRM-ul, stă la pândă gata, gata să atace şi nu mare mi-ar fi mirarea dacă ar câştiga de pe urma acțiunilor unora din AIE. Iar atacul dacă va veni va fi decisiv.  PCRM riscă să rămână  „în cărți” chiar dacă nu va fi explicit la guvernare. Asta nu înţeleg politicienii noştri care se preumblă acum pe muchie de cuţit şi se joacă cu focul. Şi încă ceva se pare că nu vor să înţeleagă liderii partidelor negociatoare de la Chişinău: nervii oamenilor nu mai pot fi întinşi la maxim. Lumea vrea nişte politicieni cooperanţi, nişte oameni maturi şi nu ahtiaţi după putere. Da, da, anume aşa. Repet: nu ahtiaţi după fotolii! Pentru că asta se vede la televizor!

Deşi spun că nu funcţiile sunt centrul discuţiilor, până la urmă totul se reduce anume la acest subiect. Şi oricât ar nega unii sau alţii că nu la asta le stă gândul, ochii îi trădează şi le lucesc a lăcomie. Oare chiar nu se înţelege că acum este nevoie mai mult ca niciodată de cooperare, colaborare şi, cel mai important, de fler politic?! Aici nu e piaţă, domnilor. Nu e  bazarul de la Cucuiata din vale unde să te târguieşti cu chilu, cu boul sau cu gâsca. Aici e soarta noastră, a celor care v-am dat votul!

Ceea ce vedem este penibil, indiferent de scuze. Oamenii gândesc simplu, dar corect: ce o fi așa de greu să să închidă toți într-o cameră și să nu iasă de acolo decât cu un document semnat? (ideea cu negocieri cu presa de față mi se pare, totuși, nerealistă)

Ne ajunge un an de zile cât v-aţi înghiontit şi v-aţi pus piedici unii altora. Gata! Ajunge cât v-aţi întrecut în acuzații reciproce. Destul atâta confuzie.

Și, scurt, în concluzie: cine va semăna vânt, adică alegeri anticipate, va culege furtună!

Atât am avut de spus.