încercam să fac un pic de ordine în gîndurile mele.ieri.
am început.
Pînă acuma n-am reuşit decît să fac un haos mai mare.
Şi aşa cum răscoleam prin ele, am găsit amintiri mai frumoase... de la care în mod miraculos mi s-a înfundat nasu...
şi cînd ştii crezi k nu se vor mai repeta.. acestea devin atîta de dragi şi importante...
da, asta e. nu poţi trăi cu amintiri.
Aşa k m-am aşezat pe margine de ceva să privesc la tot mess-u ăsta pe care l-am făcut tot eu. Şi am încercat iar şi iar să le aranjez cumva..
cumva ca să nu-mi mai pară k înainte nu se vede nimic, decît ceaţă. şi să nu mă mint consolez cu gîndu "că aşa-i mai bine".
Da probabil e...
probabil.
Da în dezordine te simţi incurabil şi inconfortabil. Aşa că în lipsa oricărei dorinţe de a răscoli iar, repet tentativă după tentativă.
Azi am constatat k de fapt nu sunt unica care face asta. Suntem mulţi.
Depresia-i contagioasă.
N special în ajun de sărbători...
sursa imagine
.
