Deseori ma gindesc, ce ar fi fost daca erai sanatos, pe picioarele tale? Cu totii am fi fost fericiti, multumiti ... dar nu la asta ma refer ...
Ce ar fi fost? Am impresia ca niciodata nu era sa ma lasi in pace, cred ca din nou ma urmareai cu cuvinte, cu mesaje si nu numai. Nu e de ajuns ca toata vara te-ai tinut de mine cerindu-ti scuze, dar mi-ai si facut un frumos cadou de ziua mea ... cum? La ce te gindeai tu atunci? In ce stare te aflai? Dar pentru ce sa ma mai intreb, daca faptul e fapt, nimic nu mai putem schimba. In vara ceea ma tot intrebam cum o sa dau ochii cu tine la Iasi din toamna, stiam ca o sa fac multe drumuri acolo ... pacat, mi-as fi dorit sa te vad sanatos, nu pe un pat de spital.
Si ma doare ... ma doare ca niciodata nu am mai avut ocazia sa vorbesc cu tine asa cum am vrut. Tu ziceai sa raminem prieteni, iar eu ti-am dat raspunsul - "poate intr-o alta viata" ... si stii ca am spus-o din ciuda, cu regret, pentru ca eu mereu te-am considerat vinovat. TU in fata mea intotdeauna ai fost vinovat de toate - TU ma scoteai din minti, tu si toata tacerea ta, disparitia in nu stiu ce "jungle", tu si iubitele tale ascunse, tu si "sor'ta", tu si toate aparenta ta nepasare, tu si totul. Dar eu? Vina mea? Niciodata nu mi-ai spus, niciodata nu am aflat de la tine - care a fost toata vina mea in toata istoria noastra? Cu ce am gresit in relatia asta? Cu ce? Sa fi fost gelozia? Dar mereu mi-ai dat motive, nu m-am putut abtine. Sa fi fost vorbele altora? Si ai spus sa nu ii ascult, dar cum puteam sa nu o fac, daca erau ai mei, cei mai apropiati ... Dar le las pe toate, las toate gindurile mele, dar fa-te bine, nu ma mai leg de trecut, de nimic, dar ridica-te din pat odata ... !
Ce faci tu acolo? Cum te simti? La ce te gindesti imobilizat? Oare cindva am sa te mai vad? Mi-i greu, sa stii ... nu am acces la tine, daca inainte gaseam scuze in fata lui si veneam sa te vad, acum nu mai am, acum toate s-au schimbat, acum ...
Sa stii ca daca imi tineam blogul ascuns, asa cum am facut-o timp de doi ani, iti dedicam mai multe, iti scriam in fiecare zi cite ceva, macar doua cuvinte ... adunam atitea ginduri cit pentru o carte. Asa insa, nu-mi permit.
Si totusi, pentru mine mereu vei ramine un suflet drag si cald si ma rog la Dumnezeu sa te faci bine. De aia astept o minune de Craciun ... nu-mi doresc nimic mai mult ...
Mai tii minte piesa noastra? Abia acum mi se asociaza perfect.
