Primele acorduri mă fac să las tot ce făceam. Nu mai contează nimic. E un folk care îţi aruncă maxilaru’ jos din prima dată. Prevederile bazate pe experienţele mele trecute îmi spun că urmatoarele săptămâni voi umbla bezmetic cu căştile în urechi ascultând-o, căutand tabulaturi pentru ghitara, acorduri pentru pian, versuri.. Trebuie să o învăţ. Totusi, vocea-mi interioara mă întreabă: da teza când o scrii? - Mâine! Oameni, ia lăsaţi rockul şi rapul şi muzica clasică, ambient, metal şi jazz. Ascultă piesa asta lăsând toate prejudecăţile la o parte.. Aici sunt versurile scrise de Adrian Păunescu: Nebun de alb Acum sunt mai pustiu ca totdeauna De cand ma simt tot mai bogat de tine Si-mi stau pe tampla soarele si luna Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine Si uite n-are cine sa ne-ajute Abia-si mai duce lumea ale sale Si pe-un perete alb de muze mute Nebunii negri-si cauta o cale Refren: Si te iubesc cu mila si cu groaza Tot ce-i al tau mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce captureaza Regina neagra pentru o vesnicie Prin gari descreierate accidente Marfare triste vin in miezul verii Iar eu sunt plin de gesturi imprudente Ca sa te apropii si ca sa te sperii Jur -imprejur privelisti aberante Copii fragili purtand parinti inspate Batrani cu sanii gri de os pe pante Si albastrosi venind din zari uscate Mi-e dor de tine si iti caut chipul In fiecare margine a firii In podul palmei daca prind nisipul Simt un inel jucandu-se de-a mirii I-aud prin batalii din vreme-n vreme Ostasii garzii tale ti se-nchina Iubita mea cu foarte mari probleme Cu chip slavon sï nume de regïna Mie mi-a plăcut. Cum sună piesa asta pentru tine? :dreamin’ smile: