urlă din noi ca-n ziua apocalipsei
neantul tîrît sărută franţuzeşte
cînd braţe desfăcute,- n
cîrjă,
salivează voluptăţii fragede
trec cu scîrbă prin bălţile străzii,
dar tăcerea iese din matcă
îmi strîng picioarele la piept
...prea multe buruieni printre
vlăstare