Domnișoarele visează la un prinț pe cal alb... sau mai mulți... prinți sau cai...Așa cred majoritatea. Pur empiric, am stabilit că majoritetea greșește. Am analizat tot ce am putut analiza din propria experiență, și din experiența multor altor domnișoare, și iată concluzia generală: în 99% de cazuri, atunci când apare un "prinț pe cal alb", care e iubitor, înțelegător, atrăgător și încă multe alte de "-tor", domnița îi întoarce spatele, și, oftând, le marturisește prietenilor că el e prea bun pentru dânsa. Prea bun și puțin plictisitor, poate...
De ce? Nu descopăr America, dacă zic că felelor le plac băieții răi. Rău de tot le plac. Cineva consideră că e vorba de plăcerea ascunsă pe care o primesc unele femei când sunt ofensate sau umilite - masochism psihologic. Poate... Dar eu sunt de părerea că domnișoarele sunt atrase de băieții răi pentru că așteaptă sacrificii. Să se lase de fumat, să renunțe la prietenii care îl influențează negativ, să uite de restul domnișoarelor, să-și părăsească scorpia de soție - gama de sacrificii e foooarte variată.
Dorim să ne convingem că putem juca un rol important în viața cuiva, și pentru asta alegem un "bad boy", pentru că el are la ce renunța. Și dorința asta se transformă în încăpățânare, care, fiind amplificată de dragoste, ne dă puteri să îndurăm multe și frumoase. De unde s-a format aceasta dorință? Nu știu... Probabil din cărți și filme, unde motivul sacrificiului este de cele mai dese ori un element romantic.
Și așteptăm sacrificii. Cu nerăbdare așteptăm. Și ne supărăm pe bărbați pentru că ei nu vor să se schimbe. Și când ei ne întreabă de ce, dacă sunt așa de răi, noi îi suportăm, ce răspundem noi? Corect. Că vedem în ei perspectivă. Și faptul că noi o vedem, perspectiva aceasta, pe când alte femei nu o văd, în concepția noastră îi obligă să se schimbe. Dar ei doar nu sunt vinovați cu noi avem așa o vedere bună.
Nu mă apuc să judec dacă e bine asta, sau e rău. Fiecare are rețeta lui de fericire. De azi sunt în așteptarea prințului :)))
