In fiecare zi imi fuge prin minte ideea ca fiecare din noi macar o data in viata a inchis ochii la ceva.Unii inchid ochii chiar si de mai multe ori?De ce?Ce ne face sa fim atit de lasi?Atit de orbi poate?Ce ne impiedica sa privim adevarul si sa-l si mai acceptam?Teama de esec,teama de a ramine singur,singur cu gindurile si defectele sale.Chiar merita cineva sau ceva pe lumea asta asa sacrificiu?
Odata ce inchizi ochii la ceva,trebuie sa accepti faptul ca in acel moment ti-ai inchis mindria si respectul de sine intr-un cufar,l-ai inlatuint cu 10 lanturi si l-ai aruncat la fundul oceanului.Mai este probabilitate ca acel cufar va fi gasit?Cred ca 0,1% din 100%.
Daca stim acest lucru,de ce totusi ne conformam?Iubim!Da,poate ca dragostea care ne orbeste,acel imens sentiment care nu ne lasa sa-i dam drumu' suferintei,dragostei esuate,increderii pierdute e de vina!Doar ea!
Daca crezi ca dupa ce o sa accepti acest fapt o sa-ti fie mai bine,incearca sa-ti regasesti cufarul,iar daca esti acel 0,1 si reusesti,nu uita sa-mi spui si mie...Poate mai reusesc sa cred in miracole!
