Sa-ti spun o povestioara.
<< Sunt zile in care pur si simplu imi vine sa-mi iau valiza si s-o sterg. Nu, nu acasa, da in alte parti ... sa-mi iau un bilet dus, sa vad si eu niste locuri noi unde oamenii poate sunt mai fericiti, sa ma rup de tot adevarul si toata minciuna, sa nu vad ochii cei invidiosi si nici pe acei care ma iubesc. Sunt zile in care pina si cel mai drag om mi se pare cel mai indepartat de sufletul meu, zile in care nu ma mai intelege si nici eu nu-l mai inteleg pe el.
Ciudata senzatia aia prin care toate ti se par cu fundul in sus, ciudat felul in care evoluam - in loc sa ne creasca aripi si sa zburam indiferent de tot ce se intimpla in jurul nostru, cadem. Mda, e mai usoara caderea ... este mai usor sa cazi decit sa-ti iei zborul, e mai usor sa-i ranesti pe cei dragi decit sa le arati ca-i iubesti, e mai usor sa gasesti motive de cearta decit din alea care sa te faca fericit. Si sincer ma gindeam ca viata a inceput pe ... acea data, stii tu, ma gindeam ca nu ma voi mai confrunta cu trecutul - al meu sau al tau. In septembrie anul trecut mi-ai zis ca ma iubesti, si totusi ... nu pot intelege. Si da, acum mi-am dat si eu seama cum se despart o multime de perechi din cauza netului ... odnoklassniki ii aduce impreuna, odnoklassniki ii indeparteaza unul de celalalt. De ce? Oare niciodata nu va multumiti cu persoana de linga voi? ... As fi vrut sa fiu unica "frumoasa" de linga tine ...
Imi cer scuze. >>
