oricui i se poate întîmpla să se piardă în propriile gînduri. Să piardă sensibilitatea și să nu mai deosebească sentimente. Să se arunce în extreme de emoții și ba să rupă relații ba să le strîngă cît se poate de aproape de suflet.În dorința arzătoare de a găsi răspunsul, unicul răspuns adevărat, sau calea - unica corectă, în căutarea acestora reușim cu atîta abilitate să încîlcim toate ițele în așa mod... k să nu mai vezi ce culoare este de fapt cerul.
Da relațiile sunt la fel ca și un contract bilateral, cu reguli nescrise, însă părțile acestuia mereu îl vor respecta solemn, pentru a evita o reziliere eventuală. În relație se va investi mereu timp, emoții, suflet. Se va investi tot ce-i posibil, da și ce-i imposibil kiar pentru că obiectul contractului este trăirea relației în toate ipostazele ei și nu constatarea existenței acesteia.
Da trăirea.. înseamnă emoții și sentimente.
Să știți că semnimentele nu au termen de valabilitate... ele doar se transformă...
și poți obține fie varianta clasică - de la dragoste la ură, fie alte variații la temă. sentimentele oricum rămîn!
și cînd sentimentu se duce în extrema opusă este cazu să faci o schimbare.. vorba ceea
"să ne dea Dumnezeu înțelepciune ca să primim așa cum este ceea ce nu poate fi schimbat,
să ne dea putere să schimbăm ceea ce se poate schimba
și încă se ne dea Minte.. ca să deosebim prima de a doua!"
sursa imagine
.
