Am să încep prin a anunţa că din varii motive, eu nu prea mai am timp de fotografie, darămite de blog. Aşa că da, nu o să auziţi de mine mai des decît o dată la săptămîni bune.

Cumva de pe la începutul verii, am descoperit bucuria de a citi. Această bucurie persistă şi astăzi. Am trecut prin Moromeţii, Marele Singuratic, Momo, Pescaruşul Jonathan Livingstone, Crimă şi Pedeapsă, Doamna cu camelii…

La now reading am acum Roşu şi Negru de Stendhal.

Unii s-ar întreba, cum de am timp să citesc. Oh, îl am, şi încă în cantităţi suficiente. Citesc legănat plăcut de şoferii de la RATP, în staţie aşteptînd sus-menţionaţii, în pauzele dintre cursuri (evit să pierd timp pe vorbărie goală), în timpul unor cursuri şi în sfîrşit, noaptea înainte să dorm.

… sunt sexy (zic fetele)