Postez mai jos un poem pe care l-am format în urma comasării a nişte idei selectate din două exerciţii creative („bulgăre de zăpadă” şi free-writing) implimentate în cele două ore de română pe care le-am făcut într-o clasă de a IX-a.

ZBORUL E ZBOR DOAR CÎND EŞTI FERICIT

Viaţa e un joc de culori calde şi reci,
iar dragostea perfectă-i o adolescenţă.
Întunericul mi se pare alb şi albul întuneric.
Zmeul din basme nu trebuie să fie urît
pe cînd broscuţa vie îşi caută iubirea.

Nimeni nu mă ţine de picioare.
Pot să privesc la jucăria stricată şi să plîng.
Zborul este o libertate acută,
iar mama devine chiar o poezie.

Frica orfanului din mine stă la roşu.
Pot zbura departe în Univers!
deasupra lumii antice...
(Mă urmăreşte toată viaţa.)
în amintirile lui Creangă...

Vreau să zbor,
ca în cele din urmă să nu uit cum arată curcubeul.
Să zbor
ca în cele din urmă să ştiu că sunt.

Autori: elevii clasei a 9,
iar eu cred că o să-mi permit să mă numesc Corector/Editor

mai jos sunt fragmente foarte mici din scrierile lor originale:

ALINA:
Adolescentul începe a zbura cînd iubeşte. Îi apar aripi, noi ochi, îl iau fiorii şi este plin de mister: întuneritcul i se pare alb şi albul întuneric, dar în acel întuneric apare o rază tremurătoare - Mama, cea care cu buzele ei mereu te va mîngîia şi îţi va explica neînţelesurile care ţi se întîlnesc în viaţa de adolescent.

MARCEL:
Sufletul singur
zboară la cer.
Aripi strălucitoare
îl ridică.
Într-un colţ de cer
La o masă ne-aşteaptă
Cu o carte în mînă
Un înger.

ALEXEI:
Broscuţa vie şi-a scos singură iubirea vieţii.
Zmeul din basme nu trebuie să fie urît.

SERGIU:
Zborul este o libertate profundă, cînd nimeni nu te ţine de picioare.
Zborul este atunci cînd te simţi fericit şi nu depinzi de nimeni.
Zborul este ceea de ce avem nevoie cînd suntem în stare de tristeţe.
Zborul este un început al vieţii.
Zborul este soarele nopţii.
Zborul este raza de soare ce te urmăreşte toată viaţa.

ANGELA:
Frica de oraş pentru orfan fusese de curînd îndepărtată de semafor.
Sufletul meu poate zbura departe în Univers. Tot el e cel ce nutreşte sentimente şi emoţii nemaipomenite.

CRISTINA:
Zborul este o linişte a sufletului.

NICU:
Dorul de mamă este o poezie scrisă în versuri.

SIMON:
O dată cu venirea toamnei nucul de pe stradă îşi lasă puloverul de frunze.
Zborul e labirintul în care trebuie să te descurci.

VLADA:
În fiecare oraş predomină frica orfanului.
Privea la jucăria stricată şi plîngea încet.

MORĂRESCU:
Adolescenţa este o dragoste perfectă.

IRINA:
În cele din urmă am uitat cum arată curcubeul.

JAN:
La vîrsta adolescenţei are loc primul sărut, prima ură pentru cineva.
În timpul citirii zburăm în esenţa acţiunii, în peripeţiile lui Ion Creangă.
Vreau să zbor deasupra lumii antice.
Vreau să zbor prin simţurile autorului.
Vreau să zbor în viitor.

DIMA:
Cartea te învaţă să fii om.
Viaţa e ca un joc de culori: unele clipe calde, altele reci.
A şti e un lucru bun, a nu şti e un lucru ieşit din comun.