Tare mă mai consideram mereu coerentă emoţional şi vobşe îmi părea k dak eu vreu atunci toate emoţiile mele rămîn n... deci uni vreu eu şi acestea vor rămîne o taină pentru ocrujaiuşii mir. Da realitatea de multe ori îi alta... "făisom ob tăibl" cum s-ar zice (realitate vobşe îi kestie cel puţin stranie :D)
Ap cum vă ziceam, ultimile vreo cîteva întîmplări m-au plesnit fără milă peste nas şi au zis cu glas din filmele Crime INC: Tu fetiţo, mai ai de mîncat... pîn te-i crede mare aghent speţnaz care poate să zikă verzi pe pereţi n okii (oricui) şi să respire n continuare k un mîţ somnoros şi nici măkar pupilele s nu reacţioneze la nikă (oi asta dajă îi straşnic).Şi, după faza asta, oleakă dezamăgită, am constata k s om şi eu (nu zik femeie k ş aşa îi klar :P) k toţi oamenii...ş Thanks God. da eu s tot om :Dş dacă mă rupe s tremur, tremurdacă îmi vine să gem, ap gemdacă vreau să strig - strig(nu, asta nu-i din seria Eu cîn vreau să fluier, fluier :D)
şi încă! Ce bine e să nu ai emoţii de ascuns!
imagine
