Marturisesc ca am ezitat mult, inainte de a scrie tableta de fata. Imi rasuna in urechi vocea puternica a lui Calboreanu care interpreta pe marele Stefan in “Apus de soare”, atunci cand acesta, batran si in pragul mortii, incerca sa scoata din teaca palosul greu pentru a impune vointa sa boierilor. “Nu iasa? Nu vreau sa vrea sa iasa !” Sigur, cu inegalabilul actor care il intruchipa pe miticul voevod nu am in comun decat nevolnicia toamnelor, dar si nesiguranta daca e bine ce doresc sa fac. Oare pot crede ce scrie un jurnalist intr-un ziar de provincie, chiar daca stirea a fost preluata cateva zile la rand de canalele unor mari televiziuni? Iata ce se putea citi in “Ziarul de Iasi ” , sub semnatura lui Nicoleta Bunduc, la 5 noiembrie 2010:

“La o distanta de aproximativ 10 kilometri de Iasi, in inima padurii din comuna Popricani, intr-o zona numita “Valea Climoaiei”, zac de zeci de ani cadavre descoperite abia in ultimele zile. Este vorba de ramasite ale unor evrei impuscati in masa, cite zece pe marginea gropii, dupa ce erau dezbracati si terorizati cu imaginea celor impuscati anterior. Oameni considerati vinovati pentru ca erau de etnie evreiasca. Oameni care trebuiau exterminati conform ordinelor lui Antonescu. Exista si astazi martori ai teribilelor scene. Daca cei mai multi aveau pe atunci doar citiva ani si au auzit de la parinti cele intimplate, in satul Cuza Voda din Popricani traieste un martor ocular al masacrului. Un pensionar de 88 de ani care, atunci, a fost pe punctul de a fi aruncat in groapa laolalta cu evreii. Avea 16 ani si a reusit sa scape de executia gloantelor dupa ce a demonstrat ca el, de fapt, nu este evreu(. . .)Cercetatorul Adrian Cioflanca impreuna cu o echipa de arheologi condusa de dr. Neculai Bolohan, de la Facultatea de Istorie din Iasi,  cu ajutorul batrinului de 88 de ani, au reusit sa scoata la iveala ramasitele evreilor carora li s-a luat viata in 1941. Craniile a 16 dintre ei si parti din corpuri au fost dezgropate in ultimele zile in Valea Climoaiei, iar sapaturile continua. S-au descoperit, de asemenea, gloante ce apartineau Pirotehniei Armatei sau produse la Copsa Mica Cugir, fabricate in 1939 si 1940, fapt ce atesta implicarea romanilor in pogrom. Conform martorului cheie, au fost ucisi atunci si ingropati in “Valea Climoaiei” peste o suta de evrei. Primele sapaturi la locul indicat de pensionar s-au facut la inceputul lunii trecute(…). In cadrul proiectului au mai fost implicati maistrul specialist pirotehnist David Catana din cadrul Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta.  Cercetatorul a declarat ca are in vedere si alte gropi comune ce ar exista in judetul Iasi si pe care vrea sa le identifice in perioada urmatoare. Proiectul in cadrul caruia s-a descoperit groapa din “Valea Climoaiei” este sustinut si finantat de catre Insitutul National pentru Studierea Holocaustului din Romania “Elie Wiesel”. Despre descoperirea gropii comune a fost informata si Politia, care a informat mai departe Parchetul. Martor ocular la ororile petrecute in padure, Vasile Enache a mers impreuna cu cercetatorul Adrian Cioflanca  la locul unde cu zeci de ani in urma a asistat la executii ale evreilor . Si-a amintit ca, fiind copil in iunie 1941, a mers in padure sa pasca vacile. Evreii erau adusi pe atunci din Iasi cu santinele, spune el. Curios, a lasat vacile si a mers sa vada ce se intimpla. ” Evreii erau pe un dimb si erau inconjurati de soldati. Soldatii au scos patru evrei si aia au facut o groapa mare, mare, mai mare decit statul unui om. Erau trei gropi cu totul, una linga alta. Pe evreii cu haine bune ii dezbracau. Era unul Stefan Clim din sat care ii dezbraca. Dupa aia, puneau cite zece evrei pe malul gropii, in fund si cu picioarele in groapa. Iar romanii nostri trageau cu pusca si ei cadeau in groapa. Era soldatul si evreul, fiecarea ochea cite unul de la doi metri. Dupa aia coborau patru evrei in groapa ca sa aranjeze mortii. Si era si o femeie cu un copil mititel. Si s-a rugat sa o lase in pace ca are copil, dar nu, au dus-o pe malul gropii si tot au impuscat-o, si pe ea, si pe copil. Mai erau acolo si alte femei. Si barbatii se cainau, ca de ce-i omoara, ce au cu cei, ca nu au gresit cu nimic, ca nu sint animale sa fie omoriti in padure, a marturisit Vasile Enache.”

Cutremuratorul reportaj este mult mai mare, cuprinde si alte date concrete- printre care si numele regimentului a carui militari au comis genocidul, inclusiv numele unor comandanti- si el poate fi citit tastand pe Google “Gropi comune la 10 km. de Iasi”. Si atunci? Ce m-a facut sa folosesc titlul de mai sus? Sunt iesan, in iunie 1941 tatal meu si alte rude ale mele au fost in Trenul Mortii,  cunosc lagarul de la Podul Iloaei unde au fost deportati supravietuitorii pogromului din duminica sangeroasa.Atunci curtea chesturii de politie din oras a fost scaldata in sangele a sute de evrei adunati acolo pentru a obtine asa zise “bilete” de libera trecere. Aveam pe atunci 12 ani si nu pot uita clipele groaznice prin care am trecut alaturi de familia mea, tremurand la fiecare rafala de gloante. Dar stiam ca de pe gardurile inalte ale chesturii trageau cu mitralierele soldatii nemti din trupele SS.! Evreii escortati la gara unde urmau sa fie imbarcati in vagoanele de vite incinse de soarele nemilos erau jandarmi romani, dar acestia pareau mai degraba sa-i apere pe supravietuitori de gesturile huliganice ale unor trecatori izolati. Chiar daca ii manau cu pustile lungi cu baionetele montate.

Mai este ceva. Grozaviile de care se vorbeste in reportajul din care am redat doar cateva fragmente se petrec la doi pasi de Iasi. Cum se face ca n-am aflat nimic in zilele acelea cumplite de teroare, desi cele mai nastrusnice zvonuri circulau despre pogromurile din cele mai indepartate colturi ale Moldovei? Si, in primul rand, cum pot crede ca militari ai armatei noastre au putut ucide cu sange rece, aceeasi ostasi care- pana mai ieri- ii socoteam frati, alaturi de care au luptat si evrei in marele razboi de intregire a neamului, multi dintre ei cazand eroic la Marasesti si Oituz, primind inalte distinctii ? Un unchi al meu a pierdut un ochi, altii au murit pe front sau au fost schiloditi de tunurile vrajmase, obuzele nu faceau diferenta de etnie cand erau sa imprastie moartea.

Si inca ceva. Sapaturile au fost oprite, dupa cum a comunicat la un post de televiziune distinsul deputat care reprezinta etnia noastra in Parlamentul Romaniei, urmand sa fie reluate dupa ce rabinii vor face slujbele cuvenite. De atunci, liniste. Liniste pe zgomotoasele canale de stiri TV, gata sa faca din tantar armasar, oricand, cu precaderea la ore de varf. Nu cumva si venerabilii rabini sunt macinati de indoieli? Chiar daca s-au gasit gloante folosite de armata romana, tinand seama de luptele care s-au purtat in jurul Iasului, n-ar fi de mirare ca totul sa fie doar o ingrozitoare legenda !

Ce bine ar fi, daca ar fi ! Mi-e teama insa ca ma imbat cu apa rece. Sunt martori oculari, oameni in varsta care nu pot fi manipulati. Ba unii dintre ei, luati de valuri, vorbesc despre “jidanii ucisi,” uitand in ce vremuri traim. In naivitatea lor de tarani batrani, ei ii numesc pe romi tigani si pe evrei jidani, asa cum au apucat, fara pic de dusmanie, doar din obisnuinta. Si atunci, de ce aceasta lunga tacere, de unde lipsa de transparenta a autoritatilor care fac “scapate” diverse dosare  de marturii despre care nu mai sti ce e adevarat si ce e aiureala curata. Sa avem de-aface cu un cumplit genocid, sau cu o incercare de ultima ora de a scapa armata romana- singurul lucru curat in sondajele de opinii in care oamenii au cea mai mare incredere- de rusinea de a fi participat direct la comiterea unei crime in masa, pe scurt numit GENOCID?

Nu cred? Sau nu vreau sa vreau sa cred ! Doamne, copilul de 12 ani care a trait grozaviile verii anului 1941 din “pasnicul” si – vai!- atat de dulce targ al Iesilor, intelege ca inima care zice :”NU !”, trebuie ca, plangand, sa accepte ca ratiunea ii spune:”DA!”, trebuie sa soarba si din pocalul acesta. E oare singura dezamagire pe care am trait-o in cam lunga mea existenta pe pamantul in care m-am nascut? Eu si generatiile care m-au precedat, cel putn patru, din cate cunosc.

In rest, sa auzim numai de bine !

Nicollae Holban