Au trecut aproape două decenii de când porţile gulagului sovietic s-au prăbuşit, de când vântul libertăţii a trezit la viaţă independentă popoarele oprimate. Balticii s-au rupt definitiv de trecutul comunist, de ocupaţia străină şi… azi se află şi prosperă în familia ţărilor din Uniunea Europeană, georgienii mai luptă pentru libertatea lor, iar cei peste 4 milioane de moldoveni continuă să alerge prin ceaţă, să bată pasul pe loc, să se învârtească pe cerc sau să-şi caute fericirea pe meleaguri străine. Să nu uităm: în anii de renaştere naţională (1986-1990), noi ne aflam cu un pas înaintea balticilor şi aveam şanse istorice ca împreună cu ei să aderăm la Uniunea Europeană. Dar „înţelepciunea” moldoveanului despre mielul blând care suge la două oi s-a dovedit a fi falimentară, aruncându-ne din mersul accelerat al istoriei şi transformându- ne timp de două decenii în cea mai săracă şi în ultima ţară comunistă din Europa. Nehotărârea, lipsa de voinţă politică şi oscilaţiile R.Moldova între Rusia şi Europa au făcut să ne pierdem credibilitatea în marile cancelarii ale lumii civilizate şi, ani în şir, să nu beneficiem suficient de ajutoarele atât de necesare pentru modernizarea şi europenizarea ţării. E o minciună comunistă că R.Moldova poate ieşi din sărăcie fără ajutorul Europei, SUA şi Japoniei. Dimpotrivă: fără ajutorul lor consistent, punem în pericol viaţa a milioane de moldoveni, îi aruncăm pe drumuri, îi fugărim din casa lor şi rămânem cea mai umilită şi săracă ţară de pe continent. Voronin minţea cu neruşinare atunci când aiurea în public că „noi mai întâi o să construim Europa în Moldova şi pe urmă o să intrăm în Uniunea Europeană”. Aşa ceva este imposibil!

Iată, am ajuns iarăşi, la o aceeaşi răscruce de drumuri, iată, iarăşi ne scărpinăm la ceafă şi refuzăm să fim o societate unită, care ar pune la punct politicienii iresponsabili şi ar opta ferm pentru viitorul european al R.Moldova. Uitaţi-vă ce cârd de lăcuste roşii au invadat satele pe care le-au golit de tineret, uitaţi-vă câţi „salvatori ai naţiunii” au ieşit din tufari şi buimăcesc oamenii, uitaţi-vă câtă minciună curge din gura celora care au adus R.Moldova la sapă de lemn în 8 ani de dictatură şi hoţie. Da,am ajuns la aceeaşi răscruce din anul 2001, când toate drumurile duceau în trecut şi doar unul singur spre Europa. Atunci am refuzat acel singur drum salvator. Dar nu putem fi miopi la infinit! Chiar în 2010 nu mai avem dreptul să greşim, să privim în urmă, să bocim după URSS, să ne batem joc de viitorul nostru şi al copiilor noştri. Cu toate insatisfacţiile şi decepţiile prin care am trecut într-un an de criză cumplită, trebuie să ne asumăm răspunderea pentru viitorul R.Moldova, să-i susţinem pe cei care, la rândul lor, într-o perioadă foarte scurtă de timp, au demonstrat prin fapte apropierea R.Moldova de familia ţărilor din Uniunea Europeană. Însăşi semnalele venite din cele mai importante capitale europene, că până în 2012 moldovenii au şanse să circule fără vize în Europa, demonstrează că Uniunea Europeană crede în Alianţă şi nu ne va lăsa să ne chinuim în sărăcie şi comunism, dar ne va deshide uşa din faţă pentru a intra în rândul ţărilor civilizate şi prospere. Desigur, cu condiţia ca în R.Moldova să nu revină la putere comuniştii şi neocomuniştii. Sper că oamenii de bine înţeleg că nu poţi sădi o livadă în primăvară, iar în toamna aceluiaşi an să aduni roadele. E nevoie de muncă multă ca livada să intre în rod peste 3-4 ani.

Fiecare în parte şi toţi împreună, la 28 noiembrie, să ne asumăm răspunderea pentru viitorul european al R.Moldova.

Autor: Alecu Reniță

Revista Natura, noiembrie 2010