La un moment dat îţi dai seama că blogul tău nu mai este doar al tău, altfel ţi-ai face un jurnal sau ai scrie în Word Document şi atunci, nu-ţi mai poţi invita cititorul să apese X-ul din dreapta.

Ce trebuie să înţeleagă un cititor este că tu nu eşti nici Tolstoi, nici Discovery, nici National Geographic, nici critic, nici jurnalist şi nici inventator. În acelaşi timp, trebuie să înţelegi că nici cititorii tăi nu sunt doar oameni inteligenţi, doar oameni creativi, doar oameni citiţi, doar oameni interesaţi sau doar oameni curioşi.

Dacă mi-l dădeai la 12 ani să îl citesc pe Dostoievski, aş fi spus că e plictisitor. Poate nici acum nu e momentul să îl citesc, abia învăţ să descopăr importanţa amănuntelor şi am impresia că le tratez cu superficialitate. Poate după 40 de ani tocmai aceste amănunte te atrag, pentru că restul lucrurilor ţi se par prea familiare deja.

Mi se întâmplă uneori să citesc pe nerăsuflate, să fiu prea curioasă ca să las pe a doua zi încă 10 pagini. Mi s-a întâmplat în plină licenţă. Preferam să citesc “Invitaţie la vals, de Drumeş, decât să scriu despre criza financiară din România, chiar dacă eram în criză de timp.

Sincer, nu mi s-a întâmplat acelaşi lucru cu anumite nume sonore din literatura universală şi mă întrebam: sunt prea idioată ca să înţeleg, sunt prea necultivată, prea necitită? Am insistat, citind sute de pagini, chinuindu-mă chiar, numai ca să îmi pară interesant. Nu.

Cred că ne place ceva dacă ne şi identificăm cu ceea ce scrie autorul, cu ceea ce încearcă el să transmită: o dragoste mare, o trădare, o dezamăgire, o speranţă, o frustrare. Dacă cititorul nu reuşeşte să găsească ceva pentru el, devine “agresiv”, ca atunci când ieşi la cumpărături şi nu găseşti nimic.

Poate pentru cineva eşti Dostoievki cel interesant, poate pentru cineva eşti extrem de plictisitor. Poate cititorul tău nu e pregătit să te citească, dar asta nu înseamnă că o să te pună pe raft, cu atât mai mult dacă alţii susţin că eşti bun. O să te răsfoiască şi o să te altoiască până în momentul în care o să îi dai un motiv destul de bun ca să te sublinieze cu un creion, acolo unde l-ai atins.

Dacă nu găseşte locul acela, o să plece singur, după ce îţi rupe două-trei pagini, cel mai probabil cu imagini.



Filed under: de suflet:) Tagged: amanunte, blogger bun, bloggeri, cititorii de blog, discovery, dostoievski, invitatie la vals de mihail drumes, jurnal, licenta, National Geographic, oameni creativi, oameni curiosi, subliniaza cu creionul, superficialitate, tolstoi, word document