Te iubesc. Te iubesc? [40]

- Ce faci aici, îl întreb speriată şi încântată, în acelaşi timp. Ciudat cum, încă de la începutul relaţiei mi-a dat această emoţie care, pe parcurs, s-a intensificat. Mi se înmoaie genunchii şi simt un gol, de parcă mi s-ar ascunde sufletul din piept, în călcâie.
- Cum adică ce caut aici, n-ai prezentare azi?
- Ba da, îi spun eu încurcată.
- Am lipsit eu de la vreo prezentare de a ta?
- Nu, dar nu mă aşteptam să vii. De ce îmi faci asta?
- Ce-ţi fac mititelule, ce e cu tine? Credeam că ţi-au trecut nebuniile din cap zilele astea, se vede treaba că trebuia să te mai las puţin.
- Matei, eu am vorbit serios. Nu te mai purta de parcă nu s-a întâmplat nimic.
- Nici nu s-a întâmplat mare lucru, ne-am certat, mare treabă.
- Ne-am certat? Atât? Eşti violent, mi-e frică de tine.
- Hai Irinuţa, nu fi prostuţă, ştii cât de iubesc eu şi ştii că tu eşti a mea şi gata. A câta ieşi pe scenă?
- Ultima, o să ies cu Mihaela, ea o să salute fotografii şi o să rămân cu ea pe scenă, pentru poze.
- Ai rochia reprezentativă colecţiei?
- Da…
- Bravo mititelule, poate te captează o agenţie mai mare, dacă tot o să fii în atenţia presei şi a agenţiilor, nu?
Mă ia în braţe. Toată suferinţa mea din aceste 5 zile se transformă în nimic. După ce pleacă Matei mă gândesc la soluţia lui Cătălin. Oare aş putea să îl inşel?