ce totuși își doresc oamenii.mereu la ceva visează. Se întristează dacă visu nu se-mplinește. Se întristează și dacă s-a împlinit. Pentru că deja va fi mai greu să trăiască cu obiectivu realizat.
Trăiesc online și își doresc comunicare între patru ochi, cu o ceașcă de ceai la doi și mîinile care se ating lejer.
Trec indiferenți pe lîngă uși deschise și apoi așteaptă n prag disperați cînd deja s-a închis, cum zice Ana.
Își cumpără mașina visurilor, iar peste o lună visu se schimbă.
Inventează reguli și apoi excepții. După care acestea se schimbă cu locu și excepția devine o normă.
Normal este ceea ce se întîlnește frecvent, deci răspîndit. Dak eu aș trăi într-o pădure, pentru mine ar fi normal să mă piș pe la copaci, șă alerg goală și să urlu cu lupii. Ia s apar așa mîine la lucru... heh.. tare s-ar mai distra juma de companie (de fapt kiar toată.. și nu numai)
Oamenii se cred tari, pîn nu dau cu nasu... știm noi n ce.
Visează la blonde de 190cm cu oki albaștri și gabarituri serioase, da își fac viața cu brunete/roscate/vinete sub 160 și cu pistrui.
Oamenii pretind că duc viața de familie fericită, da serile le petrec care cu nasu n comp, care n TV/ziare/cărți/orice altceva.. sau ies la vînat prin baruri cu un contingent dubios și ascund mîna pe inelaru căreia se vede bronzat un inel.
Caută flirt, cînd alături n pat doarme cineva.
Schimbă lucru, prieteni,orașe, familie.. schimbă tot. Apoi schimbă iar. Și revin de unde au pornit.
Oamenii probabil vor fi mereu n căutare de altceva. Ce nu ar avea. Ei vor Altceva
imagine
.
