Se zice k atunci cînd mama încă se gîndea ce nume mi-ar pune, pe fișa mea la maternitate deja era completat acest cîmp. Ei deja de atunci erau supraveghetorii mei.
Nu știu dacă am reușit să-i cunosc bine. Tata și frații, doi, mai mari rămîn pentru mine un mister.
Eram încă mică cînd a urmat să plece de acasă, să facă studii, apoi familie și acuma deja viață într-o altă țară.
Îmi amintesc k adoram mirosul formei militare pe care o purtau.. și pentru mine suna așa de măreț ракетные и сухопутные войска... spuneam așa de mîndră aceste cuvinte cînd încă nici nu înțelegeam ce înseamnă ele.
Îmi mai amintesc k îi urmăream peste tot :) de la subsolurile liceului, pînă la discoteci.. aveam vreo 5ani pe atunci și asta era o lume prea mare pentru mine.îmi amintesc k mama plîngea cînd veneau ei acasă, o dată n an, pe vreo săptămînă și nu încăpea în mintea mea... cum așa cînd eu mă bucur atît de mult.. de ce ea plînge?? am înțeles aceste lucru cînd unu din ei a venit acasă(k de obicei surpriză) și s-a așezat lîngă mine pe banca din ograda casei.. nici nu mi-am dat seama cine-i din prima... apoi deja în cîteva secunde plîngeam n hohote, de bucurie :)
Diferența de vîrstă a făcut așa k eu mereu voi rămîne copil pentru ei.. da și nu voi reuși să-i ajung vreodată...
Simțeam mereu un fel de competiție.. era tare important pentru mine să le corespund și să fie mîndri de mine exact așa cum eram și eu de ei. Creșteam pe melodiile Enigma, o raritate pe atunci. :) și a fost o fază, cînd din dorința de a-l surprinde pe Ruslan, după multe căutări, l-am anunțat cu aere importante că am deja Enigma 3... k el în cîteva secunde să mă prizimlească imediat cu răspunsu *da? eu am Enigma 8* :)) cel mai mare ablom ever :))
Încă, îl făceam pe tata să le scrie felicitări de sărbători.. inclusiv de 8 martie.. în zadar erau toate explicațiile.. k nici a scrie nu știam.. dap să mai știu ce-i aia sărbătoarea femeii.
Da tata e personaj aparte în viața mea. Uneori mă regăsesc în el și asta mă sperie.. pentru k de fapt sunt obișnuințe aiurea.. pe care eu le repet. Și ultima vreme mă tot țin să-l cert .. tre s mă opresc.. pentru că de fapt l-am admirat mereu *idealist sîrguincios, care știe și poate să le facă pe toate*, una n-a știut niciodată. să profite de oameni, situații și să-și aranjeze viața cît mai simplu și comod... totu i s-a dat cu multă muncă și efort.
Eu nu cred totuși k îi voi ajunge vreodată.. bărbații din viața mea!
imagine
.
