Te iubesc. Te iubesc? [38]

- Ne-am certat, iar.
- De asta m-ai sunat? ma intreaba Catalin, in timp ce ma strange cu putere la pieptul lui. Cat urasc sa te vad asa, ca suferi pentru cineva care nu te respecta, in primul rand.
- I-am zis ca nu mai vreau sa fim impreuna.
- Si el ce a zis?
- N-a zis nimic inca. Ma chinuie, asa cum a facut in tot acest timp.
- Uite ce cred eu, sa te linistesti, oricum o sa va impacati, asa cum s-a intamplat de atatea ori pana acum.
- Nu-nu, de data asta e pe bune.
Ma mangaie pe par, il tin de mijloc, e atat de cald, ii simt sufletul aburind. Mi-e drag de el, dar nu-l iubesc. Daca l-as fi iubit, as fi fost atat de fericita. Dar dragostea nu vine cand vrei si, din pacate, nici nu pleaca cand o gonesti.
La un moment dat, Catalin imi cuprinde fata, ma saruta cu privirea, il vad ca sufera. Isi potoleste dragostea, lipindu-si buzele de fruntea mea. Tremura.
- Daca l-ai insela, l-ai mai putea iubi? L-ai mai putea privi in ochi?
- Unde vrei sa ajungi Catalin?
- N-ai sa scapi de el decat atunci cand n-o sa mai existe sanse de impacare din partea lui, iar inselatul e ceva ce n-o sa-ti ierte niciodata. Altfel, o sa fie mereu asa. O sa vrei sa pleci si o sa te intorci de fiecare data…