şi-am ieşit ca Eva în mijlocul Raiului,
dar noua mea casă a fost, mai degrabă, infernul.
Cînd m-am măritat cu el, iar am plîns.
Acum aveam rochie, un Adam şi o casă
în care încăpea deopotrivă Paradisul şi infernul.
Cînd m-am măritat cu moartea
am săvîrşit primul divorţ,
dar n-am avut timp să plîng.
Mă tot uit în casa ei şi nu pricep :
veşnicie sau/şi deşertăciune?
