Chiar dacă blogurile se fac după principiul ” e casa mea, mi-o amenajez cum vreau” trebuie să ştim că există diferite forme de arhitectură, chiar şi palatul ţigănesc, atât de urât în ochii noştri, el păstrează o cultură, care, vrem-nu vrem, există. O casă, indiferent dacă e amenajată pentru tine şi pentru nevoile tale, are neapărat şi o cameră de oaspeţi. La unii, oaspeţii se simt incomod şi în dormitorul principal, pe când la alţii, oaspeţii se simt bine şi într-o garsonieră.

Nu pot să mă gândesc decât la două responsabilităţi ale unui blogger:
1. Ce scrie
2. Pentru cine scrie

1. Un blogger scrie în funcţie de imaginaţie, surse, evenimente şi amintiri. Nu cred că cineva îşi permite să scrie mai mult decât îl ţine tastatura: nu ştii politică, nu scrii despre politică. Nu cunoşti medicină şi tehnologie, te limitezi în a scrie despre durerea de măsea şi despre noul telefon primit cadou.
Bloggerii NU sunt ziarişti, bloggerii NU sunt scriitori, bloggerii NU sunt oameni de ştiinţă, bloggerii NU sunt mediul tău de cultură, civilizaţie, religie, entertainment. Într-adevăr, există bloggeri şi din aceste domenii, dar ei nu mai sunt bloggeri, ci persoane care mai au ŞI blog.
Bloggerii de rând, aşa cum sunt şi eu, n-o să scrie despre ceva ce nu ştiu, n-o să scrie întotdeauna adevăruri, n-o să scrie întotdeauna interesant pentru că BLOGUL DE RÂND e pentru AUTOCUNOAŞTERE şi AUTOEXPUNERE până în punctul în care realizezi: “-pot să scriu mai mult decât ce am făcut eu sau alţii” sau “- nu pot să scriu deloc.” Nu există blogger care scrie nimicuri, există blogger care învaţă să scrie, nu cunoscând doar alfabetul, ci autodescoperindu-se.

2. În timp ce învaţă să scrie (poate chiar şi corect gramatical), un blogger are 3 potenţiali cititori: pe sine, pe cei fără blog şi pe ceilalţi bloggeri. Din propria experienţă, atunci când am impresia că ceea ce am scris şi am citit nu e bun, rămâne la Ciorne. Cel mai critic cititor o să rămână totuşi omul care nu are blog şi nici nu-şi doreşte. El nu ştie ce e aia dashboard, el nu ştie ce e aia Html sau ping. Pe el nu-l interesează afişările tale google, el habar nu are ce se întâmplă în spatele temei de wordpress. El vine la tine acasă ca să te prindă cu gunoiul după uşa sau cu masa abia aşezată.

Ceilalţi cititori, bloggerii, o să te admire, o să te invidieze sau/şi o să te ignore. Ceilalţi bloggeri o să fie mai puţin atenţi la greşeala gramaticală, dacă ideea ta a fost una interesantă. Poate i s-a întâmplat şi lui să scape o literă, dar poate n-a avut niciodată revelaţia de a scrie ceea ce tocmai a citit la tine.

Fii responsabil pentru casa ta. Pune-i lacăt pentru hoţi şi flori la geam, pentru oamenii cu bun simţ.


Filed under: grapefruits recomanda: Tagged: afisari google, arhitectura, autocunoastere, autoexpunere, bloggeri, bloggeri cu personalitate, bloguri de rand, casa de oaspeti, dashboard, google search, mediu de civilizatie, mediu de cultura, nimicuri, palatele tiganilor, potentialii cititori, responsabilitatea bloggerilor, teme wordpress