Astăzi am păzit parcul… Băncile țintuite în betonul aleilor s-au plictisit de atâta singurătate. Au înflorit pomii, Vagă mângâiere pentru adormitele-mi simțiri. Un copil agită o floare, Vrea să-mi sperie gândurile. Părăsesc parcul. Plec în oraș să caut pașii iubitei. … Continue reading →