cînd ajungi să tragi acasă spre dimineaţă, multe în drum îţi par stranii şi necunoscute.În loc de linişte, salonu vuia de muzici greţoase şi strigăte de comunicare incoerentă care încerca să razbată prin zgomot.
din toate se parea k numai eu şi volanul nu ne integram în ambianţa din salon, noi trăiam o viaţă aparte. da şi volanul îmi era complice numai pentru că îmi repeta obosit mişcările.
drumu de noapte este aşa ademenitor... vrei să mergi parcă mai repede ca să descoperi ce se ascunde după următaorea cotitură.. pînă ceea ce se considera a fi pasager m-a atenţionat "s-o las mai moale" pe la 160..
drumu de noapte te hipnotizează; mă prindeam n momente cînd nu mai urmăream drumu... de parcă eram una cu liniile de marcaj.. unde se îndreptau ele - acolo mergeam şi eu.. În hipnoza asta pleoapele se fac aşa grele şi nu mai auzi nimic - eşti tu şi drumu..
îmi doream atunci cel mai mult probabil să fiu singură n liniştea nopţii şi să merg...
păcat k liniştea era doar imaginară... şi drumu s-a terminat n pragul casei
sursa imagine
.
