off.. nici nu ştiu cum să încep..k fierb prea multe gînduri în mine acuma..
da, uite, trag aer n piept, număr pîn la 10 ş hai..
să-i zik...
tare stranii suntem noi, femeile oamenii!
există aşa o fază, care mă înspăimîntă kiar: atunci cînd ai luat un "bilet n loterie", să zicem, şi după ce ai răzuit găeseşti acolo scris "mai încearcă o dată".. .
Te bucuri! cu aşa o bucurie sarcastică, care zice "told ya, told ya!" nu putea fi altfel..
ş, în general, am dubii, k ai luat tu biletul, cre k ţi l-a băgat cineva. Tu nu puteai face asta.. tu nu poţi risca aşa! vdrug îţi va merge şi cîştigi??? shit ce te faci atunci? dak nu cumva dă norocu peste tine?!
K doar îi mult mai comod să crezi k "of, îi bine aşa cum este", "aşa vreu, da nu pot/nu am/blablabla" - în toate acestea a se citi - nu vreau să schimb nimic pentru că nu am curaj şi mi-e frică să reuşesc!mă tem de succes!
K aşa suntem învăţaţi noi - să întoarcem al doilea obraz şi Doam' fereşte s cerem sau să vrem.. asta-i păcat!
Aşa k tu stai cuminte să-ţi aştepţi şansa n viaţă.. şi tot stai cu bagajele mereu la îndemînă.. şi priveşti cum trec unii fericiţi, alţii mai puţin.. îi priveşti detaşat.. şi uiţi că aştepţi şi tu şansa ceea - probabil deja crezi k menirea ta este să aştepţi! Şi trece un tren după altul pe lîngă tine şi te keamă.. da tu le faci cu mîna visătoare şi strigi "îmi pare rău.. eu îmi aştept aici norocu.. nu pot să merg.."
aşa k norocu trenu pleacă a kîta oară fără tine..
E totu galben de toamnă afară, aeru adie-a amintiri.. tu bagi mîna în buzunar.. găseşti acolo un bileţel, citeşti pe el ..."mai încearcă o dată"
priveşti în urma trenului şi zîmbeşti
sursa imagine
.
