Astăzi este marcată Ziua Europeană fără maşini. Se aşteaptă că în această zi, populaţia Terrei să renunţe la “producătoarele de CO2″ şi să se deplaseze la destinaţii cu ajutorul “ich gehe zu fuss” (scuzată-mi fie germana, dar am gasit-o ca cea mai potrivită expresie). 
Ziua se anunţă a fi una plină de evenimente, întrucât şi autorităţile noastre au hotărât să ia parte la această campanie. Mai mult, liderii alianţei de guvernare au decis să meargă la serviciu pe jos, sau în cel mai rău caz, cu transportul public.
Deci, e 22 septembrie. E o dimineaţă frumoasă de toamnă, dar un pic răcoroasă. Pe stradă pot zări încă aburii de aer cald care înconjoară fiecare fiinţă umană ce-ţi trece pe alături.
Tu, stai în staţie. Aştepţi troleul şi sesizezi că pentru ora respectivă, chiar dacă e matinală, carosabilul e prea liber. Te întrebi : De ce? Ca mai apoi să şi afli răspunsul de la 2 compatrioţi, cel mai probabil elevi, care îşi aşteaptă şi ei mijlocul de transport.
Şi te trezeşti că te simţi vinovat. De ce? De faptul că nu participi, dar te uiţi la oră şi încerci să te justifici. Aşa e?
(În proces…)
Ziua Europeană fără maşini a fost lansată în 2000 de către comisarul european Margot Wallström, iar drept model a fost luat evenimentul întitulat “O zi în oraş fără maşină”, organizat în Franţa, în 1998.
„
