temă molipsitoare..uite aici s-a vorbit de faptu că oamenii nu-s perfecţi..
Thanks God k asta-i aşa! Ce bine e că nu sunt! numai imaginaţi-vă o lume de oameni perfecţi...
asta mi se pare greţos oarecum...
nici o greşeală, nici o abatere de la normă.., nimik de prisos.. totu uniform şi perfect... sună k un scenariu de film horror...
perfecţiunea de felul ei este imperfectă..
cînd mă gîndesc la oameni perfecţi, văd cum ei ies cu sutele dintr-un conveier - toţi la fel.. fără de nici un defect, toţi cu aceeaşi găndire şi capacităţi..
Ea este inamicul unicităţii
n-am înţeles niciodată perfecţioniştii şi idealişţtii...ei probabil s nefericiţi
perfecţiunea obligă la suferinţă..
ea este mai degrabă un miraj. Cînd îţi pare k te-ai apropiat şi deja o vezi. Înţelegi k te-ai înşelat.. şi.. poate nu vrei să crezi, da te bucuri k n-ai găsit-o. Dacă ai da vreodată de ceva absolut perfect, cum să trăieşti după???vei compara toată viaţa
şi asta te va sugruma
ce bine k nu-s perfectă :)
sursa imagine
.
