In viata ai parte intotdeauna de 2 momente care nu pot exista unul fara celalalt.Nu ma refer aici la nastere si moarte,ci la ceva mult mai banal.Vreau sa vorbesc despre inefabilul mment al indragostirii,cind milioane de fluturi in stomac te intorc in toate partile, iar fericirea e aproape palpabila, si despre ce urmeaza ,adica momentul dezvrajirii acestei fericiri.Momentul in care incepi sa observi lucruri.Ba are un defect la un ochi,ba ti se pare ca ai zarit un fir de par intr-o zona in care nu avea ce cauta sau, si mai rau, gentelmanul perfect uita sa faca micile lucruri pe care le adorai la el.
Nu vreau sa fiu exclusivista in aceste trairi,sunt suta la suta convinsa ca lucrurile functioneaza identic si la ei, si poate uneori chiar mai rau de cit la noi!
Totusi, momentul in care defectele ies la iveala te izbesti te momentul inevitabil:Inceputul Sfirsitului!!Orice ai face,oricit de rabdatoare sau permisiva ai fi,se va dovedi ca ce a fost s-a dus si,ascultati-ma bine daca mai aveti dubii,nu se mai intoarce.
Concluzia ar putea fi cam dura daca nu ar fi atit de adevarata incit,ca sa scapam de stresul inevitabilului,s-a inventat Arta Compromisului.Doar asa se mai poate salva ceva din ce am avut,si micile furnicaturi pe care le simteai atunci cin il atingeai sau te atingea s-au transformat , cu ajutorul alchimiei compromisului, intr-o satisfactie a singurantei care exclude , din pacate, fericirea in stare pura.
Asa si?E simplu!Daca vrei o relatie trebuie sa accepti compromisurile pentru ca fara ele nu se poate, iar daca vrei sa iti traiesti fericirea impreuna cu el, trebuie sa o consumi in doze mici pentru ca, pina la urma , se va termina fara indoiala, iar cind ajungi la ultimul strop,nimic nu te mai poate salva!

Astept raspunsurile voastre despre compromisuri si iubire direct aici!