Acum un an în urmă, ardeam de nerăbdare să scriu în blog primul articol, de care nu eram încredinţată că va fi reuşit şi apreciat de cititori. Să zic c-a fost o glumă, sau poate o dorinţă… singură nu ştiu, dar important e că-mi place să scriu aici. Mă simt mai liberă, mai deschisă pentru lume. Uneori purtam ochelari roz, prin care lumea mi se arăta frumoasă. Alteori eram disperată, pe marginea unei poteci, uscîndu-mi lacrimile pe sîrme de curent… De toate am avut. Şi uite-mă aici, să zic azi “La mulţi ani, bloguleţ!”
E lacul în care-mi admir privirea, e stropul de ploaie care îmi aduce prospeţime, e pădurea în care-mi găsesc umbra… e bine aici, alături de cei dragi!
