plutesc într-o lume absurdăîn care nu mai existî viață ,nu mai există moarte,nu mai există nici spațiu și nu nici timp.Unde nu poți întțlege culorile ce te înconjoară lăsînd un sentiment de confuzie.
Plutesc într-o lume absurdăunde dreptul la nebunie îl are fiecare, unde unul e mai nebun decît celălalt și dacă să-ți pierzi orice dorință de a respira sau a expira,de a visa sau ați închide visele e o nebunie, atunci sîntNebună.
Plutesc într-o lume absurdăîn care fiecare are șansa de a trăiînsă o traiești pe deplin? Te folosești de viață pentru a gusta din durerile omenești?Te folosești de viață pentru o dragoste Cerească? Eu…nu.
Plutesc într-o lume absurdăîn care am dreptul să fumez cîte o țigară lent fiind sigură că dupa astavor urma altele, să arunc țigara neterminată pe gazon(acolo unde se interzice să le arunc) știind că nimeni nu-mi va zicenimic.
Plutesc într-o lume absurdăîn care  dorința de a-mi trăi dorințele ascunse se sfirșeșteatunci cînd cînt la pian privind luna nouă care va crește mereu.Mi s-a deschis setea de viață cînd știu că a doua zi eu…voi muri…