Deseori înaintea unui eveniment major, fie o competiţie sportivă, fie un examen ect. ne simţim vulnerabili, emoţionaţi, evenimentul încă nu sa început, însă ne trec nişte fiori de parcă ne-am afla de acum pe tatami, la examene. Da sunt nişte emoţii hrănite de teama,incertitudine, teama de a nu face faţă, teama de a fi înfrînt. Toate aceste suprapunindu-se ne fac din noaptea de dinaintea evenimentului o adevarata lupta cu tine insuţi, cu propriile slabiciuni, frică şi preţul acesteia-insomnia. Mulţi nu sunt conştienţi că toate aceste sunt alimentate de gîndurile negative ce au bintuit pe parcursul cîtorva zile înaintea competiţiei, din start ne-am programat mintea, gindurile cu idei sumbre: Că daca, voi pierde,ce mă fac. Am pierdut déjà campionatul din noiembrie,dacă se adaugă şi acest eşec, ce va fi cu mine mai departe. Vor veni, să mă vadă elevii pe care îi antrenez, prietena ect. Aici se mai adaugă nemijlocit şi comportamentul greşit înainte de somn.
Culmea este că înafara de încărcătura emoţională pe care o avem, ce este un lucru firesc, şi noi contribuim involuntar prin faptele noastre la o noapte fără somn.
Spun asta, că am simţit-o pe propria piele, fac kyokushin de vreo 10 ani, particip cu regularitate la campionate de 2-3 ori pe an, ştiu ce înseamnă un campionat full-contact. Cît sacrificiu, dedicaţie trebuie sa dai dovada dea lungul pregatirii dinaintea campionatului, iţ-i pare că ai platit preţul, pînă la urmă it-i dai seama ca cea mai importantă luptă deabia începe, lupta cu tine insuti.
Asa sa intimplat ca am insomnii inaintea competitiilor… cred ca ma intelegeti.

Te-ai culcat în speranţa să adormi, să te debarasezi de toate gîndurile pripite. Închizi ochii, îţi focusezi gindurile asupra ceva plăcut, numeri în gînd, din zece in zece minute, it-i deschizi ochii te uiţi la ceas (o tentatie prostescă) din teama că timpul se scurge, evenimentul se apropie, dar tu încă nu ai adormit. Ceva nu este în regulă, mintea este trează, de parcă fiecare secundă iţ-i picură în cap tu fiind martorul, începi să te vîrcoleşti, pe o parte pe alta, iţ-i scufunzi capul sub perne în speranta că această fantoma “insomnia” mă va lasa în pace, începi “s-o” cauţi, vrei so sugrumi,so gîtui, degeaba. Cu cît te străduieşti să adormi cu atît sunt mai mici şansele. După jumatate de noapte de chin, de nedumerire, scîrţiind din dinţi, iţi vine sa urli. Mai faci o tentativă:
gata mă liniştesc, îm-i controlez respiraţia, îm-i ţintesc ceva în minte, închid striîns ochii, nu e mai deshid, totul in zadar.


Dimineaţa te trezeşti, epuizat mai mult psihic, enervat. Capacităţile fizce rămîn la nivel, dar e o problema mai mult psihologica, de parcă ţi-ai pierdut toata energia luptînd cu insomnia.
Se crează senzaţia că reflexile sunt perturbate, întîrzie, nu sunt precise, de aici scade încrederea în propriile capacităţi -eşecul. Toate sunt legate în lanţ.
Nu am lăsat în felul ăsta să decurgă lucrurile, am început să caut răspunsuri, în spatele acestor răspunsuri se ascunde o întreagă biologie.( ceas biologic,efectele cofeinei ect.). Vă sfătuiesc: How to manage Insomnia and have a peaceful night

Ma consolidat informatia potrivit careia o noapte nedormita nu are nici o influienta asupra capacitatilor fizice, reacţia rămîne aceiaşi, forţa aceiaşi.

Pînă la urmă daca vei credea în succes, îl vei obţine, nu te va împedica nimic,nimeni.

OSU !!!