În loc de prefaţă: Ca de obicei, pentru început, din cauza ideilor mele adesea nepopulare, trebuie să menţionez că nu sînt membru sau simpatizant al niciunuia din partidele politică din RM… Privesc realist asupra faptelor, nu şi fără o doză de scepticism.
Am zis NU referendumului din 5 spetembrie 2010. NU, în sens de obţiune de vot, nu de boicotarea acestuia. Nu sînt eu persoana care să spună de ce acesta fie a eşuat sau, fie, a trecut la limita posibilă. Cred că nu vom fi lipsiţi de comentariile politicienilor care ene vor demonstra forţa malefică a PCRM-ului, indiferenţa poporului, etc. O să spun doar, din perspectiva subiectivă, privind real asupra lucrurilor, de ce totuşi am zis NU.
=> În primul rînd, fiind aproape de domeniul politic, respectiv citesc, cîteodată, şi cărţi de ştiinţă politică, unde sînt stipulate clar toate avantajele sistemelor parlamentare de guvernare în faţa celor prezidenţiale.
Bine, mulţi dintre voi s-ar putea să zică că literatura specializată e diferită, iar mesaejele acestora depind de la un autor la altul, în funcţie de cetăţenie, religie, sex… şamd Atunci, aduc argumentele care prezintă o realitate mult mai directă.
=> Mergînd la urna de vot, la amiaza zilei de septembrie, prima ce mi-a atras atenţia, încă pînă a intra în curtea Ministerului Sănătăţii (unde îşi exercită dreptul de vot cetăţenii care locuiesc pe strada unde locuiesc şi eu), au fost cele două stand-uri publicitare imense ale puternicilor PLDM şi preşedintele ales de popor al PDM.
Din cîte ştiu, în ziua alegerilor sau a referendumului atît agitaţia cît şi publicitatea electorală, se interzice. De ce partidele, sau agenţiile publicitare nu au avut grijă ca acestea să fie scoase înaintea deschiderii Secţiilor de Votare? Adevăr spunînd, în preajma Ministerului Sănătăţii mai era un stand electoral (de o dimensiune mai mică) al PL, care a fost scos în ajunul Referendumului.
=> Deşi am viza de reşedinţă (în Chişinău) expirată şi mi-am luat certificatul de vot din comuna în care am viza de reşedinţă permanentă, m-am gîndit să verific dacă membrii secţiei de votare respective nu permit comiterea ilegalităţilor de orice gen. Astfel, am dat spre examinare doar buletinul de identitate fără a prezenta şi certificatul, Mirat am fost cînd am aflat că deşi am viza de reşedinţă temporară în Chişinău expirată (iar acest lucru a fost văzut de membrii secţiei), pot să-mi exercit dreptul, fiind inclus în lista suplimentară, iar în acea listă am mai văzut încă cel puţin două persoane care ştiu că, la fel ca şi mine, au viza expirată.
Cînd am cerut explicaţii, mi s-a spus că în seara zilei de 4 septembrie, CEC a luat o decizie ca toţi cetăţenii cu vizele de reşedinţă expirate să-şi poate exprima atitudinea la secţia de votare în care a avut reşedinţa, chiar dacă aceasta expiră în ziua referendumului sau este deja expirată.
=> După ce am spus NU, după cum spuneam, modificării articolului 78 al Constituţiei, în aceiaşi cabină intenţiona să intre, dacă pot să spun aşa, o bătrînă care abia îşi mai ducea păcatele de neputincioasă ce era, evident ţinută (şi susţinută) de o doamnă generoasă care îi indica în ce cerculeţ să aplice ştampila.
La drept vorbind, doamna generoasă nu a intrat în cabină, dar am văzut cu ochii mei cum îi indica să aplice ştampila în dreptul obţiunii PENTRU. Revoltat fiind, evident am semnalizat această încălcare observatorilor, dar am fost primit cu repulsie, fapt văzut în privirile lor mai puţin prietenoase.
=> Tocmai m-am întors de la urnă (de vot) cînd în căminul meu studenţesc, tocmai la etajul 3, în timp ce discutam pe coridor cu nişte prieteni ne-au salutat un june (cam de vreo 19 ani) şi o doamnă, întrebîndu-ne dacă am fost la Referendum.
Cine sînteţi dumneavpastră de-mi îmblaţi cu agitaţia în ziua alegerilor?, i-am luat eu repede. “Da tu cine eşti de ne-ntrebi pe noi? Eşti membru de partid?” Nu, dar din cîte ştiu legislaţia RM interzice agitaţia electorală în ziua scrutinului… “Asta nu e agitaţie. Sîntem ONG-işti” Care?, întreb eu, prezentaţi-vă (legitimaţi-vă, demonstraţi-mi) “Dacă n-avem legitimaţii, membrii ONG-urilor nu au legitimaţii…” Atunci ieşiţi afară! “Da cine eşti tu să ne dai pe noi afară, în ce odaie stai? Dacă sîntem aici înseamnă că am coordonat cu cineva” Puţin să vă intereseze odaia în care stau. Am plătit pe ea, deci îmi aparţine pe parcursul acestui an de studii şi, respectiv, e teritoriu privat. Cu cine-aţi coordonat cu Gheorghe Ciocanu, rectorul USM şi membru PLDM. Ieşiţi afară!
Cam aceasta a fost scurta noastră dialogare cu ONG-iştii respectivi, ca să nu mai zic de faptul că ONG-ista m-a făcut “mucos” şi mi-a urat coborînd scările “rămîneţi voi cu ţara voastră şi cu partidul vostru”. Păcat că plecau aşa de repede. Junele mai vroia explicaţii privitor la persoana mea, insinuînd probleme, dar cînd a văzut că o sun pe Sorina Obreja de la ProTV invitînd-o în vizită, ne-a părăsit şi el, fără a mai face cunoştinţă mai îndeaproape.
Astea sînt argumentele şi întîmplările pe care le-am observat sau mi s-au întîmplat personal. Toate astea, chiar înainte de a se produce demonstrează că actuala guvernare, la fel ca toate guvernările din RM, uzurpează puterea şi doresc menţinerea fotoliilor cu orice preţ, chiar şi cel al fraudei, minciunei sau semi-adevărurilor.
Au mai rămas ore numărate pînă vom afla cu certitudine dacă primul referendum din RM a fost sau nu validat, rezultatele actuale relatînd o prezenţă de doar 29,67%. Acum problema nu se axează pe Pro sau Contra, ci pe legalitate lui, deşi am zis şi mă repet, acest referendum este ilegal din toate punctele de vedere, deoarece a fost propus şi a fost desfăşurat sub egida unor ne-deputaţi, mandatul acestora expirînd la 16 iunie curent.
Nu mai ştiem, şi e imposibil să prevedem ce va mai departe: va fi validat referendumul, în baza voturilor de peste hotare, deşi şi acolo prezenţa a fost slabă (la fel ca mandatul de aur primit de guvernarea liberală în urma alegerii cetăţenilor din afara ţării la scrutinul de acum exact un an şi cinci luni); nu va fi validat referendumul, iar aceasta va duce la alte anticipate; sau poate, clasa politică ne va chema la cel de-al doilea referendum naţional…
Cert este că de 17 luni trăim într-un infern legal, iar asta nu e tot. Îmi exprim încrederea că acest eşec va demonstra actualei guvernări neînţelegerea de către popor a mesajului său şi puterea Partidului.
Poate că forţele politice vor mai ceda din impertinenţă şi vor lua decizii reprezentative, şi pe placul, întregii societăţi. Pentru că într-o democraţie nu e deajuns ca majoriatea să decidă, ci trebuie să se ajungă la un consens între toate forţele. Democraţia trebuie să fie consensualistă…
PS: Pentru cei care au avut răbdarea şi au citit pînă la urmă mesajul meu, dar şi pentru cei care au citit doar pentru a găsi răspunsul întrebării din titlu. O să fiţi dezamăgiţi, dar nuştiu de ce toate sondajele prezentau nişite cifre, air în realitate am primit un rezultat invers proporţional aşteptărilor. Idee n-am ce n-a mers.., dar aşa este în politică şi profesiile tangenţiale acesteia. Nu totdeauna rezultatele răspund aşteptărilor…
