Amicul meu Tica- un viguros si binedispus octogenar- mi-a reamintit o butada a unei inalte fete bisericesti din SUA, rostita in fata pioasei multimi in predica duminicala. ” Viata omului se masoara in trei varste: copilaria, tineretea si “ce bine arati!” Asta ca replica la nedumerirea mea fata de aprecierea unei distinse doamne doctor, cadru universitar care, dupa o consultatie amanuntita, dupa ce s-a uitat la rezultatele unor analize recente, mi-a spus, cu o voce nu numai amabila ci si sigura:” Eu va gasesc bine, urmati in continuare aceeasi medicatie .”
Avea dreptate amicul meu, trecut prin multe necazuri , colectionar ale unor maladii cronice fata de care medicina se dovedeste, nu de putine ori, neputincioasa. Acel “bine” trebuie masurat in raport cu anii pe care ii ai. Nimic mai adevarat, abia dupa ce treci de varsta treia- sau chiar a patra, daca ai o asemenea sansa- prietenii care te intalnesc te gratuleaza cu acel incurajator: “Ce bine arati!”
Probabil ca arat chiar prea bine, daca am izbutit sa atrag atentia nu numai eficientului ministru al Sanatatii, ci si energicului premier Boc al celui de al saselea guvern care-i poarta nimele, ci si chiar al blajinului Traian Basescu, cel care nu mai departe de acum cateva zile, la o adunare a ambasadorior, in fata camerelor TV si-a facut timp sa aminteasca guvernantilor ca trebuie sa se inaspresca masurile de austeritate. Indemn intarit si cu prilejul depunerii juramantului de catre noii ministri din guvernul remaniat. Cu criza nu te poti juca ! De ce n-am da o mana de ajutor si noi, cei mai in varsta, clienti fideli ai farmaciilor ?
Zis si facut ! Cel care calca pragul unei farmacii in aceste zile, inarmat cu reteta parafata de medic, are prilejul sa constate ca medicamentele prescrise nu se mai compenseaza. Daca nu-ti convine, poti lua medicamentele romanesti, care contin aceleasi substante. “Bine, le iau pe acelea !” “Ne pare rau, nu le avem !”, se scuza farmacista. “Cum se poate- te indignezi pe buna dreptate, doar nu mai suntem pe timpul cand nu gaseai ba unele, ba altele, ba nimic ?!” Si afli, uluit, ca echivalentele medicamentelor respective nu se produc si nici nu s-au produs vreodata la noi .
Tine-ti minte cantecul patriotic:” Multumim din inima partidului”? Cantat-l, modificand putin versurile. Carui partid sa-i multumim mai intai? N-are importanta, aproape toate sunt o apa si un pamant. Si sloganul care ne umplea inimile de mandrie patriotica : “Partidul, Ceausescu, Romania!”, l-am putea schimba scandand : “Partidul, Basescu, Neomenia!” Si in loc de :”Ana , Luca, Teo, Dej, baga spaima in burghezi!”, am putea striga:” Traian, Elena, Emil Boc si a lor clan, baga spaima in cel sarman !”
S-ar mai putea gasi si altele, dar ma grabesc sa ajung undeva, am vazut la televizor ca, in unele farmacii, iti dau medicamente pe datorie, pana la pensie sau pana la leafa ciuntita, dupa caz. Sa nu pierd ocazia . La revedere, ce bine aratati !
In rest, sa auzim numai de bine !
Nicolae Holban
