M-am îmbrăcat în culorile tricolorului și, fericită, am mers să-mi redobândesc ceea ce mi-a fost furat înainte de a mă naște – cetățenia română. Am devenit acum, oficial, cetățean al statului român!

În momentul în care cântam imnul Deșteaptă-te române, alături de alte câteva sute de oameni, mă gândeam la cei care spun că noi avem nevoie de cetățenie ca să călătorim în UE sau să muncim acolo. Nu, nu am nevoie nici de una, nici de alta! Și sunt un exemplu elocvent în acest sens. Ori de câte ori am vrut să călătoresc mi-am luat viza foarte ușor, pentru că sunt ziarist. Eu, ca și mulți alții, nu am nevoie de cetățenie ca de ceva care să mă „transporte” în UE, ci pentru mult mai mult. Am nevoie de cetățenie pentru că sunt româncă și așa mă simt! Pentru că vreau să merg în Țară fără viză sau permis de ședere temporară. Pentru ca eu vreau să stau la mine acasă și cu acte în regulă!

Așadar, să ne mai scutească cei care spun că intrăm pe ușa din spate în UE și să ne catalogheze drept niște profitori când vine vorba de chestiunea redobândirii cetățeniei române. Nu am nevoie de nicio ușă din spate, eu intru pe ușa DIN FAȚĂ pentru că intru la mine acasă! În România și în UE!

Iată-mă, practic, cu pașaportul roșu în mână. Visul multora. Pentru cei interesați le spun că am apărut în Monitorul Oficial în exact 9 luni. Nu sunt 5, cum prevede ordonanța Guvernului român, e adevărat, dar, la câtă lume am văzut eu numai ieri la jurământ, mi-am dat seama că autoritățile de peste Prut se mișcă tot mai repede.

Mi-am redobândit cetățenia după ce am obținut un permis de ședere temporară la București. Oricine muncește sau studiază peste Prut trebuie să aibă acest document. Ei bine, dacă îl aveți, în baza lui puteți depune actele la București. Dar nu numai! Nu uitați nici de unitățile teritoriale recent deschise pentru aceste chestiuni administrative. Nu vă îmbulziți la Chișinău sau București, mergeți și la Bălți, Cahul, Iași etc. etc. Informați-vă! Iar asta este valabil și pentru cei care nu au acest permis de ședere.

În final, vă spun că emoțiile au fost foarte mari. La sfârșit, când am fost felicitată și am primit certificatul galben prin care se atestă că mi-am recuperat drepturile  cetățenești firești, de emoție nu am fost nici măcar în stare să răspund… E un sentiment pe care nu îl poți explica, doar trăi.

Un singur gând pentru toți cei care nu au făcut-o până acum: Deșteaptă-te, române!

PS: Imnul de stat al României, „Deșteaptă-te, române!”, este alcătuit din unsprezece strofe. La ocazii festive, inclusiv la depunerea Jurământului, se interpretează strofele 1, 2, 4 și 11.

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte,
La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalță-ți lata frunte și caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii!

Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,
Româna națiune, ai voștri strănepoți,
Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viață-n libertate ori moarte!” strigă toți.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Și oarba neunire la Milcov și Carpați!
Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-și azi mână d-ajutori,
Și blastămă cu lacrimi în ochi pe orișicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inimă duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie și foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale și azi le mai simțim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri!
Strigați în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă și silă, viclene uneltiri!

Preoți, cu cruce-n frunte! căci oastea e creștină,
Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost’ pământ!