Astăzi mi s-a îndeplinit o dorință. Pentru prima dată în 22 de ani am mers cu trenul. Pe ruta Ungheni – Chișinău. Pe o durată de 3 ore. Impresii peste impresii și toate plăcute. Doar că așteptam în tren să vină acele vânzătoare de ocazie și să cumpăr un ziar sau o intigramă, însă ele strigau: „Hai la bere rece ! Plăcințele cu brânză ! Sămânțe și cărți de jucat !”. Nu am cumpărat nimic de la ele. Am ales să îmi pun căștile în ureche și să ascult muzică din mobul meu.
În timp ce trenul făcea tuc-tuc eu mai trăgeam cu ochiul pe geam, dar trăgeam cu ochiul și la lumea din vagon. Priveam fețele la fiecare om în parte. Asta e un hobby al meu să îi privesc pe oameni de sus până jos. Să le privesc fața ca să văd greutățile și bucuriile prin care au trecut, să mă uit în ce haine sunt îmbrăcați ca să îmi dau seama cu câți dolari trăiesc pe zi. O impresie aparte mi-au lăsat-o câțiva tineri de vârsta mea care jucau cărți la flotări. Tot drumul au făcut flotări.
Muzica lăutărească nu a lipsit. Un muzicant cu acordionul în brațe, după ce a strâns câțiva lei a cântat timp de o oră. Între timp ce mergeam în tren, am scos capul pe fereastră să văd cum e. E curent. Însă e plăcut. Și tot plăcut este să asculți zgomotul produs de tren în timp ce face orice mișcare, de accelerare, de frânare… Abia aștept să îmi cumpăr din nou bilet la tren. Dar deja am să îmi iau tot de ce am nevoie pentru a te deplasa cu trenul.
P.S. Cu avionul am zburat, cu trenul am mers. Următoarea dorință este să sar cu parașuta 
Filed under: PRIVAT Tagged: „Hai la bere rece ! Plăcințele cu brânză ! Sămânțe și cărți de jucat !”, calatorie cu trenul, impresii, tren
