Mi-am pus şi eu astăzi tricolorul în piept mândră de cei 19 ani de independenţă. O independenţă aşa cum o fi ea… O independenţă pe care o percep în continuare ca fiind faţă de URSS, şi nu faţă de România, cum şi-ar fi dorit unii să credem sau să ne îmbuibe capul că ar trebui să fie. Numai că, acum, la 19 ani de suprasaturare de independenţă, constat că nu prea ştim să o folosim. Suntem ca şi ţiganii lui Vasile Alecsandri.
Când le-a spus că nu vor mai fi robi şi că au libertate nu au ştiut ce să facă şi cum să se folosească de ea. La început au plecat bucuroşi că, în sfârşit, obţinuseră ce îşi doriseră. După care, fiind întunecaţi la minte şi cheltuind tot ce aveau la ei, s-au întors cu coada între picioare cerând boierului să-i primească înapoi. Cam aşa suntem şi noi cei din RM. Ne-am avântat, am dat cu capul în oişte, nu am ştiut cum să ne orientăm şi… hai înapoi! Aşa că, am urmat vorba cântecului: tot pe loc, pe loc, pe loc, să răsară busuioc. Dar degeaba am tropăit că în urma tropăitului nostru democratic nu prea a răsărit prea mult busuioc. Şi cred că vina este în primul rând în neputinţa noastră, a cetăţenilor acestei republici. Un simplu exemplu, al cărui paradox nu mi-l voi explica niciodată: pe de o parte ţipăm în sondaje că vrem în UE, iar pe de alta vedem în Rusia un sprijin de nădejde. Cum se poate? Ca şi ţiganii lui Alecsandri…
Mai mult, constat cu strângere de inimă că la 19 de independenţă nu avem conştiinţa propriei identităţi. Încă nu ne-am lămurit ce limbă vorbim şi cine suntem. Umblăm cu capul tulbure şi nu ne determinăm odată şi odată ce e cu noi şi ce vrem. Şi mai trist e că oamenii nu percep Ziua Independenţei ca o adevărată sărbătoare. Mă uitam dimineaţă la Jurnal TV şi nu puţini erau cei care fie că habar nu aveau de ce sărbătoare e astăzi, fie spuneau că e ziua ”Corespondenţilor” etc. etc. E grav! În plus, nu văd în oraş atmosfera pe care am trăit-o pe 9 mai curent, de exemplu. Prea puţine sunt maşinile care au panglica tricoloră agăţată la oglindă, pe antenă sau la geam. Nu mulţi sunt nici cei care poartă această panglică. O văd la unii tineri, mă bucur, dar ceilalţi? Ceilalţi ce fac? Pe 9 mai toate babele şi moşnegii purtau panglicile sovieto-ruse, pe când ai noştri, cei care au ieşit în 90 şi au îngenunchiat în PMAN cerând cu lacrimi în ochi limbă română, scris latin şi libertate pe unde s-au pierdut? Eh… câte ar mai fi de spus..
Conchid spunând că îmi exprim sincer speranţa că această zi nu este una confundată cu marea chileală. Că până diseară mai multă lume va afla ce zi e astăzi şi ce a fost la această dată acum 19 ani.
Eh, Moldova! Acum, ai Ziua Indepepndenţei, dar trebuie să înveţi faţă de cine eşti independentă şi ce să faci mai departe cu ea…