Stranii lucruri se întîmplă-n lumea asta. Cînd te aştepţi cel mai puţin, îţi apare cineva în viaţă şi îţi schimbă părerea despre oameni absolut radical de la ceea ce credeai anterior. Sau le confirmă. Da nu-i pe asta!
Stăteam azi cu o persoana dragă cu picioarele peste balcon, cu cafea şi bîrfeam. Despre ce s-au mai întîmplat în vieţile noastre în ultima săptămînă. Despre băieţi, dragoste, sex, dansuri, pasiune, ojă cojită, taximtrişti, artişti, dietă, scîrbă de la cîntar (poate-i defect?!), zile de vară, şi multe altele pe care le pot discuta doar fetele. Şi la un moment dat, îmi zice:
– Vicuşoara, puiule, fii atentă – tu vezi cum te comporţi cu bărbaţii care-ţi fac curte dar nu-ţi plac?!
– Ăăăă... da... de ce? (şi aici mi s-a trezit brusc un sentiment de vinovăţie faţă de toţi cei care mă sună, îmi scriu, mă cheamă, da eu ori îi ignor, ori ies la cafea, zîmbesc, după care şterg numărul lor din mobil, sau care-i am eu puşi în lista de pe Facebook „Off forăva”...)
– Ap iaka. Aşa să te comporţi cu cei care-ţi plac.
Parcă-s mărişoară deam, parcă am griiri (cum se zice prin părţile din nordul Moldovei) de femeie în cap, parcă ştiam de lucru ista, şi.. oricum! Cum îmi place un bărbat – cum încep să radiez ca o pereche de pantofi lăcuiţi de la „Salamandra”! Şi el vede, şi observă interesul meu, şi... nu mai vrea pantofi de la „Salamandra”. El vrea „Ecco”...
Ap iaka. (ştiu că mă repet) Începem producţie „Salamandra” sub lable „Ecco”. Nici chinejii nu vor observa diferenţa! Pînă atunci, savurăm zile de vară ;)
