Nu mişti, şi neclintirea cucereşte universulStau îngheţate picăturile în aerVersulNu e decât un timp mai deformatCrezut infinitateBucăţi de carne rupte din mişcareUnsuroaseNemişcate
La fel precum un răsărit ce nu clinteşteEnormNul în propria-i lucireE imposibil de dormit la malAtunci cînd pe-înserate curge fericirea