Da, această luptă trebuia să vină odată şi odată.  Profesorii, medicii, agronomii etc., etc. transformaţi în căpşunarii, spălătoresele şi dădacele Europei trebuiau să îşi  ia mai devreme sau mai târziu revanşa. Cu siguranță că ei sunt cei mai îndeptăţiţi să dea între coarne taurului roşu comunist. Și să îl doboare definitiv. Este normală agitația comuniștilor când vine vorba de secţiile de votare de peste hotare. Ei știu că nu au nimic bun de așteptat de acolo. Dimpotrivă!

În aprilie 2009, un cetăţean din R. Moldova, aflat la muncă în Spania, îmi spunea că a trebuit să plece din Spania şi să facă mii de km până în Franţa, la Paris, ca să voteze.

Despre alţi 10 bărbaţi şi femei care au făcut acelaşi drum, cu plăcinte ca la mama acasă şi cu gândul la cei rămaşi acasă, a scris şi UNIMEDIA. Dacă i-aţi fi ascultat pe toţi aceşti oameni, plini de griji şi de nevoi, dar și de năduf, aţi fi înţeles de ce se tem  atât de mult comuniştii de concetăţenii noştri plecaţi la muncă peste hotare. Iată de ce, am găsit de cuviinţă să îi transform pe unii dintre ei în personaje de carte şi i-am inclus în romanul meu 100 DE ZILE. Am încercat să le redau trăirile,  furia şi durerile. În plus, şi motivele pentru care  au fost nevoiţi să ajungă gasterbaiteri.

Aşadar, gasterbaiterii, adică diaspora, au puterea de a schimba viitorul. Iar comuniştii ştiu asta foarte bine. Căpşunarii au fost cei care au făcut diferenţa în România la alegerile prezidenţiale din toamna anului trecut. Ei au decis soarta României şi l-au făcut pe Traian Băsescu preşedinte. A fost un fel de buturuga mică ce răstoarnă carul mare. Iată anume de un asemenea scenariu se tem comuniştii. Se dau ei mari şi tari, dar 80 de secţii de votare deschise peste hotare nu e glumă! După ce le-ai interzis oamenilor să contribuie la  o decizie esenţială – precum soarta republicii, dar le-ai supt banii prin intermediul celor rămaşi acasă, acum nu prea  ai cum să te bucuri de simpatia lor. Or, comuniştii sunt perfect conştienţi că votul masiv de peste hotare îi va plesni în figură de-i va ameţi, nu alta.  Iar motivele pentru care merită să le tremure şi cămaşa de pe ei sunt multe.  Eu cred că îşi merită soarta.

Dincolo de asta, comuniştii nu mai au nici măcar cum spune că Europa le-a spălat minţile celor plecaţi deja de decenii de acasă, aşa cum a făcut-o în nenumărate rânduri Voronin şi ortacii săi acuzând România că ar face asta cu studenţii basarabeni aflaţi la studii peste Prut. Să sari la gâtul Europei pe față este prea mult chiar și pentru urmașii lui Lenin și Stalin. Deşi, sincer vorbind, cred că PCRM-ul de mult a depășit orice limită. Iată de ce defunctul partid al lui Voronin este acum mai mult o fantomă care se duce la culcare.

Poslednii boi (trad. rusă – ultima luptă) pentru fantomele roşii va fi cea cu diaspora. Nu, nu atât cu cei de aici, de acasă, ci anume cu ei – cu cei autoexilaţi de nevoie peste hotare. E timpul ca aceștia să își ia revanșa. Definitiv.