Speranţa

Orişicine care are, sau a avut, cît de cît tangenţă cu lumea fotografiei, ştie sau intuieşte că secretul unei fotografii este starea fotografului exact din momentul în care a apăsat butonul. Cumva acea stare difuzează în fotografie. Principiu, de fapt cunoscut în orişicare artă, şi chiar în orişice proces creativ.

Ap iaca. Eu mi-am dat seama de ce în ultima perioadă nu mai am chef de fotografii. Nu mai am încredere în acea stare, şi nici pe departe nu vreau să difuzeze în fotografie. Nu, eu nu-s Bacovia.

Am dat, întîmplător peste nişte fotografii mai vechi. Şi ele mi-au adus aminte de starea mea de atunci. Eram plin de speranţă, habar n-aveam ce urma să se întîmple, dar aveam o stranie certitudine că totul va fi bine. Poate simţiţi şi voi asta.