Celor care nu au trecut niciodată frontiera moldo-română, mai că le-aş spune că trăiesc degeaba pe acest pămînt.
Tot ce se întîmplă la frontiera moldo-română e de fiecare dată ceva nou, original. Chiar obişnuiesc să mă gîndesc la ce surpriză mi s-a mai pregătit pe drum spre vamă.
Iaca deunăzi, de exemplu, domnu Filat, Vlad Filat, o trimis vorbă la şeful serviciului vamal (şef pi zdanie, cum îl dezmierdăm cu iubire noi), ca el numaidecît şi de îndată să nu mai ştampileze paşapoartele lumii (sau să le ştampileze dacă cineva tare vrea, mai pe scurt să facă după voia fiecăruia).
Efectul? Azi-dimineaţă, imediat după un Bună dimineaţa! somnoros, grăniceara (oleacă nu merge, da altfel cum?) m-o întrebat dacă vreu ştampilă. Iaca na, la vamă se fac şi unele lucruri după cum vreu eu. Evident că am stat oleacă pe gînduri (să savurez momentul, nu de alta) şi i-am zis nu!.
Şi deci se ajunge la concluzie. Dom` Filat, dacă nu vi-i tare greu, mai trimite-ţi o vorbă la şefu pe vamă, şi spuneţi-i să-i lase pe români numa cu buletinu. Nu de alta dom Filat, da damă m-o săturat grănicerii români cu întrebarea cînd îţi faci paşaport. Azi chiar le-am răspuns. Cînd n-o să se mai facă cu cip.
Da este ăla temporar, e fără cip!
Nu, mersi, prefer să-mi irosesc banii într-un alt mod. Mai ales că-l am pe dom Filat.
Ap cum dom Filat, facem?
