în relaţii cu oamenii există anumite paradoxuri:cu unii suntem noi înşine şi ne putem deschide total,
cu alţii nu suntem decît aparenţă;
cu unii - facem pe măscăriciu
cu alţii - pe importantu
cu unii - suntem încă copii (şi aşa vom rămîne)
cu alţii - suntem exagerat de maturi...
eu foarte des par distrată şi neserioasă...
unii mă consideră stervă adevărată (da cre k le dau motive :D)
alţii mă consideră prea cuminte
unii mă consideră sărită de pe fix
pentru unii sunt o comedie adevărată...
da cel mai mare paradox este acela.. k în formula friends versus neamuri
cei străini - îţi pot fi foarte cei mai apropiaţi
iar cei apropiaţi (prin definiţie).. să-ţi fie .. de fapt ... nişte străini
sursa imagine
