Am descoperit zilele acestea o operă, care m-a pus pe gânduri, dar care m-a și frapat în același timp. E genul de poezie scurt, clar și cuprinzător. Sper să vă placă… 
Bărbatul este cea mai elevată dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a facut pentru bărbat un tron, pentru femeie un altar.
Tronul exaltă, altarul sfințește.
Bărbatul este creierul, femeia este inima. Creierul primește lumina, inima primește iubire. Lumina fecundează, iubirea reînvie.
Bărbatul este puternic prin rațiune, femeia este invincibilă prin lacrimi.
Rațiunea convinge, lacrimile înduioșează sufletul.
Bărbatul este capabil de eroism, femeia – de orice sacrificiu.
Eroismul înnobileaza, sacrificiul aduce sublimul.
Bărbatul are supremația, femeia are intuiția.
Supremația semnifică forța, intuiția reprezinta dreptatea.
Bărbatul este un geniu, femeia este un inger.
Geniul este incomensurabil, ingerul este inefabil.
Aspirația bărbatului este către gloria supremă, aspirația femeii este îndreptată către virtutea desăvârșită. Gloria face totul măreț, virtutea face totul divin.
Bărbatul este un cod, femeia este Evanghelia. Codul corijeaza, Evanghelia ne face perfecți.
Bărbatul gândește, femeia intuiește.
A gândi înseamnă a avea creier superior. A intui, simțând înseamnă a avea în frunte o aureolă.
Bărbatul este un ocean, femeia este un lac.
Oceanul are o perlă care îl impodobește, lacul, poezia care-l luminează.
Bărbatul este un vultur care zboară, femeia – o privighetoare ce cântă.
A zbura înseamnă a domina spațiul, a cânta înseamnă a cuceri sufletul.
Bărbatul este un templu, femeia este sanctuarul.
În fața templului ne descoperim, în fața sanctuarului ingenunchem.
Bărbatul este plasat acolo unde se sfârșește pamântul, femeia acolo unde începe cerul.
Ei, cum??? 
