Pe făgaşul mentalităţii noastre mioritice au călcat (şi s-au căcat) mulţi fatalişti mesianici. Pornind de la borâţii de ţigani (care dracu' ştie de unde vin şi încotro se îndreaptă) şi terminând cu alţi borâţi (care ne îndoapă vinurile), noi, bravii basarabeni de altă dată, i-am şters la cur pe fiecare de ne-a călcat pragul. Şi nu numai. Fiind fătaţi ospitalieri din cap până în vârful sulei, adică dincolo de cumsecădenie şi ridicol, am îngropat în coşciugul istoriei ultima fărâmă de identitate românească - mândria şi demnitatea naţională. Iar mult-stimaţii oaspeţi şi-au (s)permis multe. Astăzi suntem (marea noastră majoritate) rodul însămânţării lor, spermato-ideologice. Şi dacă tot existăm, aşa cu ''galubaia sperma'' în cap, de pe la toţi taţii noştri venetici, îmi propun o clasificare molară (nu morală!!!) a ceea ce eu numesc ''homus moldavus''. Înainte de toate, îmi încuviinţez descrierea lui. Homus moldavus - om căzut de pe Pământ, dar cu picioarele pe Lună. Se manifestă plenipotenţiar, în toată frumuseţea lui, pe orice continent, deşi arealul său natal este peticul de pământ dintre Prut şi Nistru. Se văicăreşte cât ''îi de huiovaia viaţa'' de fiecare dată când nu are această ocazie. Iar când o are dugheşte ''krepliak'' şi ''jin cu anghidrid'' ca o scroafă deşălată. Pupă moaşte, sperând că divinitatea în putrefacţie / necrosfinţenia îl va face mai ''maldavan'' ca ceilalţi. Marasmul e mlaştina în care îşi screme fericirea. Deviza sau mai bine zis imperativul său categoric este: ''Ling curu' ori dau curu' la lins!''. La modul general e umflat în pene pentru că-i ''maldavan pizdos''. În mod particular e la fel, doar că îi desumflă pe alţii de penele lor ortodoxe. În domeniul politic e curvă, în cel economic - pizdă, iar în cultură - derbedeu (efectul de turmă îşi pune în continuare amprenta). Îşi neagă rădăcinile latineşti, considerânduse urmaş al căţelei Molda, iar când i se spune în faţă despre acest lucru : ''Bă, tu eşti un fiu de căţă!'', se supără, căci, dă mă rog, ''mamsa o fătat un geniu''. Centrele sale civilizaţionale sunt : Piaţa Centrală, ''la şaşlâc'', ''în dvor'' sau oriunde pot fi audiate capodoperele celor doi mari apostoli Pavel : Turcu şi Stratan. Nu ştie de etică / estetică, sintagmele de politeţe fiind înlocuite cu unele autohtone, filtrate de timp şi amestecate cu transpiraţie şi salivă mucoasă : ''fă la vale!'', ''cân îţ fut una!'', ''băi, tu şi ai ahuit?'', ''vafli v rot!'' & hitul ''idi nahui!''. Perceput de semenii săi planetari ca un om puţin deplasat, ciudat, paradoxal în simţiri şi trăiri, ''homus moldavus'' îşi face deseori cruce, fiindcă ştie că anume lumea e cea cu curu' în sus, dar nu el. Concluzionând, esenţa lui ''homus moldavus'' este antiesenţa, totul şi / sau nimic. O chintesenţă dintre o mulgătoare de vaci, un stervo-virus şi milostivenia pulei sculate.Tipologizare :
- homus moldavus naftalinus - cei mai bătrâni ''maldaveni'' în viaţă. Tânjesc după URSS şi i-ar suge-o lui Voronin & Co.
- homus moldavus gopus - deopotrivă, cei mai tineri fii ai căţelei Molda. Extrem de buimatici, talismanul lor în viaţă este sămânţa prăjită de floarea-soarelui şi fireasca ''vodeară''. Li se ma spune bâdle.
- homus moldavus cumătrus - iniţiaţii în obiceiul naţional al cumătrismului / nănăşismului. Sunt antreprenorii fericirii băştinaşe.
- homus moldavus pupîncurus / lingajopus - cei mai dibaci mânuitori de limbă, atât la propriu cât şi la figurat. Pot aduce la extaz şi euforie orice concetăţean. Deseori sunt răsplătiţi cu faimă, respect, ''uvajuhă'' şi patos. Se întâlneşte pe tot teritoriul Repu(b)licii Moldova, însă densitatea cea mai mare a fost înregistrată pe teritoriul satului asociat etimologic cu sunetul de beşină : ''Tâââârrrrrrr!!!'', adică Târnova, Donduşeni.
- homus moldavus moaştefilus - cel mai numeros, îndobitocit, excitat regn social. Venerează moaştele sfinte / nesfinte / asfinte / postsfinte, organice / anorganice / pseudo-oraganice cum pulpa vaginală umedă venerează vibratorul.
P.P.S: Autor: al vostru incoerent, antipatic şi meticulos Barbaroş Leonid ©
