Lung e drumul și cotit…, dar mergi pe el Drept ca să
nu te clatine îndoielile și vei ajunge la împlinire…
CREDINȚĂ! SPERANȚĂ! VICTORIE!
Ia.C.Istrati
Atât de mult vreau să scriu despre acest minunat om, că nici nu ştiu cu ce să încep?!… Cu aceia, că viaţa lui a fost şi este deosebită majoritătii noastre?
Că apărând pe lume în Vărzăreştii Nisporenilor, judeţul Lăpuşna acum 90 de ani de mic copil i-a fost dat ca viaţa să-i devină o istorie… neobişnuită?
Câţi sunt de acei, care fiind de-o vârstă cu regele Mihai al României s-au întâlnit cu el la Chişinău la vârsta de 6 ani, arătându-şi unul altuia limba?… Nu cred să fie vre-unul…Dar el a făcut-o şi pe aceasta, ca pe multe alte bazaconii copilăreşti adunate de dânsul în cărţile scrise pentru noi.
Cred, că nimeni nu ştie secretul ascensiunii lui in viaţă, după ce a rămas repetent in clasa a patra …Dar eu ştiu. Mi-a mărturisit într-o discuţie, ca multe altele care se încheagă aproape în fiecare seară între noi, eu folosind şi camera video…
Să ştiți, că în vara pe când rămăsese repetent (adică, pentru nereuşită la ănvăţătură trebuia să repete anul de învăţământ, că a fugit la circul lui Ivan Zaikin visul lui de copil fiind să să se facă circar) a avut norocul să meargă cu tatăl la Chişinău, unde se afla sediul „ Direcția Generala de Poduri și Șosele a județului Lăpuțna”, la care tatăl său deţinea o mică funcţie. Acolo, la sediu a observat, că tatăl se adresează la toţi cu ”…să trăiţi D-le cutare”, “…am onoarea D-le cutare”, “…vă salut, D-le cutare”…şi îl întreabă pe tata Vasile: – Tată, de ce D-ta te adresezi la toţi cu aşa cuvinte, dar ţie nu ţi se adresează nimeni cu ele?
- Dragul tatei, oamenii aceştia sunt cu funcţii înalte, sunt specialişti: ingineri, tehnicieni…
- Apoi să ştii, tată, că eu o să fac tot ce-mi stă în puteri, ca toţi să mi se adreseze la fel…
Să ştiţi, că aşa a fost. A făcut imposibilul…dar a ajuns, după cum spune măria – sa, „în vârful piramidei”…şi, că datorită dânsului, Elena Ceauşescu, soţia ultimului secretar general de partid communist al României, Nicolae Ceauşescu, a devenit academiciană.
Dânsul n-a avut titluri mari…Cum s-a numit inginer chimist, asa şi azi se numeşte, cu toate că a efectuat multe cercetări…a făcut descoperiri nenumărate…Şi numai doi ani în urmă a fost lansată ideia de a fi înaintat pentru premiul Nobel de către referentul de la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, deoarece echipa de cercetători militari de la Academia Tehnică Militară din Bucureşti a inventat prima din lume baterie de dimensiuni reduse reîncarcabilă în anul 1956-1957 sub conducerea lui O. Creangă şi, desigur, că bateriile au progresat mult,ajungând azi la faimoasele baterii cu litiu, care se găsesc în toate buticurile. Puţini ştiu, că lumea acestei baterii a început la Bucureşti şi unul din parinţii ei este inginerul Ov.Creangă. A avut multe invenţii în România, luînd pe timpul comuniştilor chiar “Premiul Mare”. În Canada, în 1996 la fel s-a bucurat de recunoştinţa Guvernului Canadian de un sfert de million de dolari pentru o invenţie…
Toată viaţa a purtat în suflet dragostea şi durerea plaiului natal, baştinii sale, chiar fiind nevoit să fugă pe 28 iunie 1940 în dreapta Prutului , când „glorioasa armată sovietică a eliberat Basarabia de sub jugul boierilor fasciști români”. Apoi să fugă din „Raiul lui Ceaușescu” în Canada acum 28 de ani…Dorul şi nemărginita dragoste faţă de Basarabia l-au însoţit şi-l însoţesc mereu…
S-a gîndit mult, cam ce ar putea face pentru satul baştinii sale , pentru pământenii săi?…Şi, fiind legat de farmecul copilăriei şi adolescenţei de Basarabia şi nutrind o mare dragoste pentru copii, pentru viitorul meleagului natal, a hotărât să contribuie atât moral, cât şi material la ridicarea nivelului de însuşire a programei de studiu a elevilor.
De opt ani Domnia –sa sponsorizează şase scoli şi licee din Basarabia (România Mică) şi Transnistria: liceul Alexandru cel Bun din Varzăreşti (locul său de baştină), gimnaziul din Mana, Orhei (locul de baştină a scriitorului Paul Goma), gimnaziul „Antonie Plămădeală”( fost mitropolit al Ardealului ) din Şoldăneşti, liceul „Alexandru cel Bun” din Tighina, liceul „Lucian Blaga” din Tiraspol şi liceul „Bogdan P-Haşdeu” din Chişinău, unde pentru prima oară a păşit pragul şcolii, pe 30 septembrie 1931…
Fiecare din cei trei elevi cu cea mai inaltă reuşită la învăţătură ai fiecărei instituţii este decorat cu diploma de onoare „Ovidiu Creangă” premiantul intâi cu 100 euro ceilalti doi cu câte 50.
Este un mare stimul pentru trei absolvenţi la început de cale studenţească…
Apropo: L-a impresionat anul acesta absolventul liceului “Alexandru cel Bun” Nicolae Birulin, de origine rus, pe care parinţii l-au dat la grădiniţă în grupa română, gimnaziu şi liceu român, bunica spunându-i, că locuind ăn ţara pe care ţi-a ales-o soarta devii şi tu o particică a ei…Este un băiat deştept,după spusele directorului liceului Raisa Roibu şi fiind de origine rusă e mai roman ca unii români sadea din parlament, condamnând cu înverşunare moldovenismul primitiv, impus de unii conducători ai statului şi de coloana a cincea din umbră… Bunelul Ovidiu l-a luat sub aripa sa şi sper că la începutul anului de studio, Nicolae va deveini student al unei instituţii superioare din România.
Vă prezint câteva din marea de scrisori de mulţumire şi recunoştinţă adresate bunelului Ovidiu Creangă: inginer, savant, scriitor – unul dintre cei mai mari prieteni ai florilor noastre-copiilor. În primul rând este un Om cu sufletul nemărginit de mare, şi după cum a scris jurnalista româncă basarabeancă de la ziarul „Acasă” din Toronto, Liliana Arnăutu în unul din articolele sale:- “bunelul Ovidiu Creangă este nemuritor…”
Întradevăr, aşa este!… Va rămâne peste timpuri în inimilor tuturor celor care îl iubesc…
PS. Înainte de a trimite articolul la redacţie I l-am trimis bunelului Ovidiu să i-a cunoştinţă şi să-l aprobe. Iată ce mi-a scris:
Draga Iacob,
Ma lauzi prea tare. Nu am făcut nimic deosebit, dar aş vrea ca mai mulţi oameni să procedeze ca mine, căci viitorul e în mâna copiilor pe care îi educăm…
Vă las în câteva din marea de scrisori de mulţumire sosite la adresa acestu-i minunat Om…
***
Dragul nostru ,Absolvent de onoare al Liceului ”B.P.Hasdeu,D-L OVIDIU CREANGA !
Va trimit un mesaj de adinca RECUNOSTINTA din partea corpului didactic al liceului ”B.P.Hasdeu” si din partea absolventilor-2010 si VA SPUNEM UN CALD SI MARE ”MULTUMESC”.
Faceti un lucru enorm-prin gestul D-ra de a premiacei mai buni absolventi, trageti o brazda adinca in sufletele copiilor,VIITORUL multpatimitei BASARABIA.
Eu nu stiu care fotografii au ajuns la D-ra,dar de una sunt sigura,m-ati recunoscut pe mine ,pe autoarea acestor rinduri,directorul liceului,cea mai mare de pe poze,abia am incaput si eu printre frumosii si desteptii nostri absolventi.A fost un deosebit moment la festivitatea de absolvire-inminarea PREMIULUI ”OVIDIU CREANGA” si a premiilor banesti urmatorilor absolventi:
1Fliurte Oxana-locul 1-80euro
2Loboda Alina-locul 2-60euro
3Vihreva Iana -locul 2-60euro
Multstimate D-le Ovidiu Ccreanga! Va multumim ,pentru ca ati sters urmele uitarii cu bastina.Va dorim tot binele din lume si un car de sanatate.
Cu adinca plecaciune Va imbratisez si Va sarut directorul liceului ”B.P.Hasdeu,Elena Catrangiu
***
„Bine v-am gasit Dl.Ovidiu.
Cer scuze pentru tăcearea indelungată. Acum vreau să vă scriu câteva rânduri și să vă mulțumesc din partea tuturor elevilor și profesorilor si nu in ultimul rand, din partea mea personal pentru tot ce faceți.
Aseară am fost la Balul de absolvire și dl Iovcev a înmânat elevilor premiile primite din partea DVS. Nu pot să vă exprim prin cuvinte bucuria absolvenților, dar și a părinților. Încerc să vă trimit câteva poze făcute de mine, dar după ce mă întorc cu grupul de copii de la Sulina din Delta Dunării, le adun pe toate, le pun pe un CD și i le trimit lui Ion Vartic să le transamită
în Canada.
Aseară toți participanții la ceremonie v-audorit să ne trăiti înca 100 de ani și apoi,
cum o vrea Dumnezeu.
VĂ MULȚUMESC MULT, MULT DE TOT.NE VOM STRĂDUI SĂ FACEM ȘI COPIA FILMULUI , SUNT CONVINSĂ CĂ NEAPARAT VA AJUNGE LA DVS.
VĂ DORESC O ZI BUNĂ, ȘI SĂ ȘTIȚI CĂ NU VĂ UITĂM NICI ODATĂ.
PS. DIPLOMELE AU FOST PURTATE DIN MÂNĂ ÎN MÂNĂ. TOȚI CEI CARE ERAU PREZENȚI LA CEREMONIE V-AU ADMIRAT.
AȘA SĂ VĂ PĂZEASCĂ DUMNEZEU !!
Raisa Pădurean
Buna ziua,dle Creanga!
Imi cer scuze ca nu V-am trimis pozele chiar luni,imediat dupa Serata de absolvire.
Va multumesc din partea copiilor foarte mult. Eu le-am vorbit despre Dumneavoastra elevilor si parintilor. Le-am spus cit de mult ii apreciati ca in necajitul acesta de oras ei au curajul sa-si deie copiii in liceul national. Le-am mai spus ca Dumneavoastra ii apreciati foarte mult pe toti copiii si ca Dumneavoastra stiti foarte multe despre ei. Anul acesta am avut 14 eminenti. Acestea intradevar merita mult. Unul dintre ei,poza caruia V-o trmit in alt file e rus. Sint 3 copii in familie,ramasi de mici fara tata ca a decedat si crescuti doar de mama si o perioada de bunica rusoaica. Bunica l-a dat mai intii la gradinita la Chisinau sa invete romana,apoi in clasa a III/a a venit la noi in liceu. Chiar eu i/am fost invatatoare. A depus foarte multa munca,judeca exact ca noi si vrea sa invete in Romania.Am avut 78 de absolventi foarte de treaba. Ne mindrim cu dinsii,sint deosebiti. Sa-i ajute Dumnezeu sa intre la studii. Dumneavoastra ne inchinam si Va multumim foarte mult pentru tot,pentru gindurile Dumneavoastra care ne dau puteri.Sa Va dea Domnul sanatate!Maria Roibu,dir.liceului “Alexandru cel Bun” din Tighina
Buna seara, bunele!
Cu toate ca acum in Canada cred ca e amiaza mare, zic “buna seara” fiindca am avut azi o zi grea.
Mamica practic nu lucreaza. A lucrat toata viata croietoreasa si in ai ei cincizeci si capici de ani are probleme cu vederea. Din aceasta cauza sint nevoit si obligat sa aduc banisorii in casa eu. Muncesc deacum un an si ceva la un om rus din Moscova prin intermediul Internetului. Ma ocup cu constructia si dezvoltatea site-urilor. Ma ispravesc bine, cel putin ne ajunge sa platim lunar comunalele si cit de cit sa ne alimentam. Azi am lucrat dis de dimineata si iata, numai ce am termitan. Am lucrat pentru 2 zile din saptamina care a trecut, caci atunci eram ocupat cu actele pentru universitate.
Citind scrisoarea dumneavoastra mi-am amintit de antrenorul meu de volei – Андрей Николаевич (Andrei – prenumele, Nicolae – dupa tata). Joc volei deacum 9-10 ani, echipa noastra are multe premii si toate datorita lui. Ultimul an nu prea mergeam la antrenamente ca trebuia cit de cit sa ma incordez cu liceul (totusi e ultimul an). Si iata am pornit sa zic ca anume antrenorul meu m-a invatat sa pescuiesc si mai mult ca atit m-a invatat sa primesc din asta placere. Tin minte, multe veri la rind, cind mergeam cu echipa la tabara sportiva in padurea de linga oras (era o tabara de odihna, dar nu cam ne odihneam noi acolo: 4 antrenamente pe zi + disco pina la 12 noaptea, acum nici nu-mi inchipui cum rezistam noi acolo), fiecare simbata dispaream cu el pe o mare bucata de zi – mergeam la pescuit. Nu tin minte macar o zi sa ne intoarcem fara trofeu. Deobicei aduceam in tabara cite un som (imi pare ca tot asa ca in rusa i se spune) de 2-3 kg si mai multi pestisori mai maruntei (“карасей” si “бычков” – cu parere de rau nu stiu cum se numesc in romana). Pestii mai mari le dadeam la cantina si ziua urmatoare tot detasamentul sportiv minca ciorba din peste, iar pestisorii mici, antrenorul le usca si apoi la o bere privea Finala Campionatul Mondial de Fotbal (prin timpurile celea ne duceam fiecare an). Acum mi-a ramas doar nostalgia dupa timpurile celea, si undita am uitat cind ultima data am tinut-o in miini.
Vad ca si dumneavoastra v-ati intors cu un trofeu foarte bun, cu care si va felicit. 4 kg e destul de mare si greu peste.
Bunele, citesc cu mare interes povestioarele dumneavoastra pe care le primesc. As scrie si eu cite ceva, dar in vietisoara mea scurta de 19 ani putin ce s-a intimplat interesant. Si ceea ce imi amintesc, indata scriu in scrisoare.
Cartulia dumneavoastra “Cu si fara securisti” am primit-o impreuna cu altele din setul pe care mi l-a inminat Doamna Maria. O las pe mai tirziu. Cum zic rusii: сливки оставлю на потом (“smintinica o las pe mai tirziu”).
Nu multe persoane traiesc pina la anii dumneavoastra. Dar persoane care se mai duc la pescuit si scot cite un peste de 4 kg in genere cred ca nu-s. Bunele, sunteti foarte bravo! Va doresc multa sanatate si sa va intoarceti nu o data cu asa trofeu ca azi.
Va imbratisez si eu bunele!
Cu stima, nepotul dumneavoastra
Nicolae Birulin
Iacob Cazacu-Istrati
Toronto, Canada
