M-am săturat să mă tot plîng. Începe să devină patetic. Chiar tare.

Starea de fericire, presupune o alegere constantă. O alegere de a vedea (şi) partea plină a paharului, (şi) partea bună a lucrurilor…

Adică nu-i chiar ca-n poveşti fericiţi, pînă la adînci bătrîneţi. Adică, na, poate fi şi aşa, dar cu siguranţă nu cu uşurinţa care parcă se desprinde din astfel de exprimări.

Pînă una alta suntem deschişi faţă de noi posibilitaţi şi oportunităţi.

Ştiţi bancul cu loteria?

Era un tip, care se tot ruga -„Doamne, ajută-mă să cîştig la loterie.”  Şi făcea asta de mult timp, şi era tare nefericit că încă nu a cîştigat nimic. Într-o zi, Dumnezeu s-a „săturat” să-l asculte, şi îi răspunde – „Măi, da cumpără-ţi şi tu un bilet să te pot ajuta!”

Aveţi bilete? :)