Căldură şi înăbuşeală. Într-o sală mică, sau poate mai mare, dar mică din cauza îmbulzelii jurnaliştilor, pardon “turbăciunilor curioase”, toţi sînt în aşteptarea “chefliilor de decizie”.

Şi dacă tot magistraţii, pardon chefliii, sînt la un picnic în pădure, şi se lasă aşteptaţi, “turbăciuni” care mai de care, de diferite culori şi rase, obosiţi de grijile igienei personale, alergăturii pe la evenimente, a salariului “aşa cum este” şi a tuturor celorlalte griji, stau pe scaune de-şi mai scarpină limba despre modă, politică, inundaţii, reduceri la bijuterii, cele 90 de troleibuze promise de Dorin Chirtoacă care se mai lasă aşteptate şi… nu în ultimul rînd, despre proaspătul film “Sex and the City 2″, download-at recent de pe torrentsmd.com.

La fel, de cealaltă parte a sălii, înghesuiţi să nu-i prea audă turbăciunile de jurnalişti, stau la o masă trei unul mai actual, ceilalţi mai “foşti”, “oameni ai legii”. Plictisindu-se de aşteptare ce-i trei, VladBot, GhePap, şi …gheAvor discută între ei ca să le mai treacă din timp.

Nu că nu i-ar şti lumea, dar de dragul adevărului, trebuie să lămuresc etimologia (aparent stranie) a numelor acestora:

- VladBot vine din Transilvania. “Legenda spune cică pe timpuri, cînd Vlad Ţepeş s-a săturat să tot tragă oamenii la ţeapă, a angajat un PR-ist, iar în urma unei lungi-delungi campanii de rebranding, acesta nu numai că s-a lăsat de băutul sîngelui, dar nici la ţeapă nu mai trăgea – aşa de uman s-a făcut. Şi dacă prindea vreun rău-făcător, Ţepeş le dădea la bot şi-i lăsa în paza Domnului. Atunci în urma “tragerii la ţeapă” a ultimei femei a lui Ţepeş, a apărut şi VladBot, numit în cinstea tatălui” . De-i drept, de-i minciună nu se ştie, cert e că VladBot a practicat mult timp metoda lui taică-su, iar acum plictisit s-a lăsat…

- GhePap e provenient din Turcia, dar e născut şi crescut la noi. “Cică părinţii băiatului s-au întîlnit într-un mod ciudat şi nu s-au ştiut decît o singură zi, pe timpurile cînd Ştefan cel Mare înfrunta cu dîrjenie armatele Imperiului Otoman. Taica lui GhePap era bucătar în armata turcă. El, evreu de naţionalitate, pregătea ospăţul trupelor mohamedane. Atunci, în timpul unei pauze dintre lupte, cînd ambele fronturi îşi mai trăgeau suflul, taică lui GhePap o luase spre Codri, unde a cules ciuperci şi a prins doi iepuri, iar cînd a revenit în tabără, a pregătit un tradiţional Kebab turcesc. Mama băiatului, era o moldoveancă simplă din părţile Orheiului şi fu luată prizonieră de turci. Se spune că după ospăţul ostăşesc, evreul bucătar îndrăgostit în taină de frumoasă moldoveancă, i-a dat pe ascuns o bucată, zicîndu-i în turcă “Yeme Kebab”, (“mănîncă kebab”). El a fost ucis de ostaşi lui Ştefan de rînd cu ceilalţi pierzanţi, iar moldoveanca eliberată, crezînd că aşa-i era numele la numit pe băiatul ei proaspăt zămislit în cinstea tatălui, aşa cum a auzit: GhePap”.

- Cît ţine de …gheAvor, o mare dramă omenească îi urmăreşte soarta. Dădacele de la orfelinatul “Licurici” nu ştiu cum se numea băiatul pînă a ajunge la ele, numindu-l aşa pentru unicul cuvînt pe care îl rostea micuţul. Din analele poliţiei am aflat cum s-a întîmplat tragedia în urma căreea …gheAvor a rămas orfan de tot. “Minorul se juca în timp ce bunică-sa se poroia prin curte cu un ceaun mare, în care fierbea urdă. Băiatul a dat drumul la vale unui butoi gol de brînză, care se usca la soare. Acela a atins bolovanul de piatră, care deobicei apăsa brînza ca să stea în zer şi care era liber pentru că bătrîna nu mai avea brînză-n butoi, iar bolovanul luîndu-şi viteză prin curte a rupt stîlpul de la streşina casei. Streşina s-a prăvălit sub greutatea ţiglei, întrocînd ceaunul fierbinte şi opărind femeia din cap pînă-n picoare. Din cîte susţin vecinii, băiatul nu avea părinţi. În ziua aceia, ei au auzit un ţipăt al cetăţenei opărite, dar nu l-au luat în seamă, deoarece aceasta striga des la copil: “Măi ghiavole, măi”.”

Dar să revenim la berbecii noştri, şi la sala de aşteptare… ce-i trei duc o discuţie:

…gheAvor: “Ieri ai fost vedetă, tare efect!”, se uită prin sală şi văzîndu-i pe cei care l-au vandalizat pe Muruianu, afirmă cu ură şi inimă rece: “Ia draci, blea, numai se întampla ceva şi…”

VladBot: “Numai eu am fost efect? Cum şeva cum eu. Mata nu?”, îl întreabă pe GhePap.

GhePap: “Îţi desjioc rîtu şi-ţi scot balcîjîi…”

…gheAvor: “Nu te supăra, da matale, multstimate VladBot, ai fost cel mai mult, cînd te-o arătat la colţul uşii…tare ciotka, cu capu. Ţiii”

VladBot: “Ghini că nu la colţu străzii. Da şi, matale n-ai vorbit deloc?”

…gheAvor: “Am vorbit la cîteva. Nu, cî n-am spus nic-aiurea. Le-am zis drept: cum se poate, băi, una şi aceeaşi fabulă, una şi aceeaşi învinuire, aceleaşi norme. Voi şi n-aveţi nikî sfînt în voi?!”.

În sală întră chefliii, ce-i trei se scoală în picioare, iar privind cu ochi rău vizavi, …gheAvor continuă: “Şi-s di naglîie! Niş nu-s ridicî, blea!”

Administraţia blogului menţionează că întîmplarea este un produs al imaginaţiei, iar toate asemănările sînt simple coincienţe… :)