Am avut minunata ocazie să ajung undeva unde de foarte mult timp aș fi vrut să ajung. E vorba de o evadare în sânul naturii, pe câteva zile.

Și ce credeți? Am văzut un anunț, pe facebook (nu fac publicitate) unde era specificată data plecării și încă câteva lucruri de care sunt nevoie pentru a mai afla unele detalii.

Da, data nu mă prea avantaja, dar din dorință prea mare, totul a ieșit foarte bine. Și oaia întreaga și lupul sătul, cum s-ar spune. :)

A fost superb!!! Atâta pot spune. De mult nu am stat până dimineața devreme, să admir stelele de pe cer în jurul unui rug enorm înconjurat de vreo 40 de persoane ascultând bancuri rostite de un clovn pe ritmurile de chitară ale unui cascador.

De mult nu am fost mușcată de atâtea ori de ființele nocturne-țânțarii! Oh, da…am purtat cu ei un război pe viață și pe moarte, cred că nici Primul, nici cel de al Doilea Război Mondial nu s-ar putea compara cu lupta pe care am purtat-o cu aceștia.

Dar și așa, nimic nu a reușit să ne strice distracția, pe care am tot așteptat-o cu toții, cei 39 de Îngeri și Demoni adunați în pădurea care găzduiește și Copacul lui Ștefan-cel-Mare!

Primele ore petrecute împreună deja ne-au divizat în Îngerașii și în Demonii. Ceea ce și corespundea într-o mare măsură realității. Da, corespundea. Întrucât niciun Îngeraș nu fuma, nu servea alcool și nici nu folosea cuvinte cenzurate în raport cu ceilalți. Dar asta a fost un plus mare pentru noi!!! Chiar destul de mare, pentru că foloseam aceste arme împotriva Demonașilor pe parcursul zilei. Aceasta fiind și unele dintre provocările pe care le înaintam o echipă alteia.

Destul de funny a fost și ideea Demonilor de a ne pune să dansăm în jurul rugului Dansul Pinguinilor de la început până la capăt. Asta adică vreo 8 minute. A fost obositor, pentru că și căldura rugului, dar și exercițiile de pe parcursul zilei și-au făcut simțite prezența, însă a fost foarte ingenios!

A fost interesant și faptul că aceștia ne-au pus să le dansăm și Dansul Rățuștelor la fiecare oră, după 20.00 până la 8.00! Chiar am fost puși și să mergem ca soldații într-un marș și să scandăm “Să trăiți, Măria Voastră! “

Dar și noi “ne-am răzbunat” pe ei! Sărăcuții au fost nevoiți ca la fiecare oră a zilei să se așeze într-un rând și noi să sărim pe ei “Căprița”! Dar, cel mai tare “ne-am răzbunat” atunci când am impus fetele-demonițe să poarte mustața lui Hitler, iar băieților-demonași să le desenăm alunița indiană drept în frunte :) Și asta nu e tot. Așa trebuiau să umble toată ziua și mai mult, trebuiau să plece în sat ca să facă și ei acel bussiness!

Nu știu ce să mai zic că să vă redau ceea ce am trăit EU în aceste zile. Mi-am făcut prieteni noi, cel puțin eu așa cred! Am învățat cum se instalează și cum se strânge un cort. Am dormit singură în el, dar în schimb pentru prima dată am testat un sac de dormit. :)

Am fugit ca nebunii prin pădure pe la vreo 12 noaptea că să căutăm lucrurile ascunse ca ață, chibrituri, petrol, etc. pentru a face din ele ulterior o făclie cu care să ne întoarcem în tabăra noastră improvizată. Totodată, am fost trimiși și prin sat că să ajutăm locuitorii la diverse acțiuni casnice. Am fost nevoiți să facem și bussiness. Da, bussines!!! Pentru că trebuia să vindem niște maiouri și să ne întoarcem cu bani acasă ( în tăbară).

Am fost testați și la încredere fiind supuși ca să mergem din nou noaptea prin pădure, cu ochii legați, dar într-o coloană, doar la indicația unuia dintre Îngerii noștri. A fost destul de înteresant :) .

O, dar cel mai nice mi s-a părut Stress Management-ul. Acesta presupune un exercițiu, care nu l-ar putea face oricine, în deosebi cei cu inima slabă. Trebuia să sărim cu spatele, de pe o anumită înălțime în brațele întinse a câtorva persoane. Nu știu cum alții, dar eu am sărit de vreo cinci ori și dacă aș mai avea ocazia, aș repeta necondiționat experiența. Durează doar în jur de 2 secunde până ajungi jos, dar ai impresia că zbori și cerul deasupra capului tău este ultimul lucru pe care îl vezi în această viață. Recomand tuturor să încerce, măcar odată în viață.

A fost destul de bine! Mă bucur că am fost, doar că îmi mai lipsea ceva… sau mai bine zis cineva :(

Cu poze revin pe parcurs….