У воды нет ни смерти ни сна. Я прощаюсь с тобой.
Nu, n-am tendinte emo. Chiar deloc. Imi iubesc si pretuiesc foarte mult viata, si chiar sunt foarte recunoscator ca mi-a fost oferita. Celor carora piesa le-a trezit asa ginduri – mai meditati.
Mie piesa imi aduce aminte de mine. Doar ca cu vreo 6 ani in urma. N-oi fi eu prea batrin, dar tot cu nostalgie imi aduc aminte de acele vremuri.
[Daca s-o terminat piesa, dam replay. De fapt cred ca voi cititi mai repede decit scriu eu.]
Mi-aduc aminte de cum eram atunci. Ce gindeam, cum actionam. Ce chestii imi pareau importante in viata. Bre da` prost am mai fost!
Asta o spunem toti. Citi ne intrebam – da` oare tot asa am ramas? 
Eu da. Cu siguranta. Poate ca acum mai putin, dar mai am mult pina a actiona pe deplin cu intelepciune. Voi stiti mai bine. Voi cei care ati avut marele noroc sa interactionati cu mine. Nu-i asa ca va simtiti din plin binecuvintati? 
[Ah, partea cu vioara ma innebuneste pur si simplu.]
De ce e gata? E gata pentru ca m-am hotarit. Decizie finala si irevocabila, cum spun cu mult patos judecatorii curtii supreme din Moldova. Nu-i constitutional decretu si gata! De ce? Da` ce te intereseaza? Oricum – [mica pauza pentru a-si aduna toata mindria din fiinta] decizie finala si irevocabila. Dar nu-i pe asta. Cel putin nu acum.
Ap iaca. M-am hotarit sa fiu mult mai atent si prudent in interactiunile mele cu ceilalti. M-am hotarit sa nu ma hazardez in a-mi face planuri marete si mari asteptari in ceea ce-i priveste pe ceilalti. Nu de alta, dar se naruie, bubuind, de fiecare data, negresit. Si tot peste mine cad. Plus ca asa neglijez iremediabil acea tainica stare de mister, pe care o traiesti cind idee n-ai, deloc, ce urmeaza sa se intimple. Poate o ploua, sau poate nu, sau poate o veni cineva sa ma intrebe cit e ceasul, sau poate nu, sau poate ma intilnesc cu cutare, la fel cum poate n-o sa ma mai intilnesc deloc…
E greu. M-am trezit gol in fata lumii. Nu mai am pe ce ma baza, eu care nu faceam mai nimic, pina a avea certitudinea ca stiu ce ma asteapta, ca stiu unde merg.. Nu stiam nici atunci, ma pacaleam singur pe mine. Acuma macar is sincer.
Cel putin asa cred.
У воды нет ни смерти ни сна. Я прощаюсь с тобой.
