photo: Reuters
Gata, marea nebunie din Africa s-a terminat. În sfîrșit. Predicțiile caracatiței oracol s-au adeverit pînă la capăt. Acum e timpul să mergem în pelerinaje la Oberhausen să-l întrebăm pe Paul din Acvariu despre chestiuni mai importante, cum ar fi scurgerea de petrol din Golful Mexic, încălzirea globală, al treilea război mondial, etc.
Finala a fost așa și așa. Două echipe care au jucat pragmatic fiind conștiente de faptul că cel care înscrie primul are toate șansele să cîștige meciul. Olandezii mi s-au părut la un moment dat mai timorați, în schimb spaniolii au jucat mai dezinvolt. A fost un meci greu pentru centralul englez Howard Webb. Cred că acesta trebuia să dicteze eliminare în min.28 când De Jong l-a doborît cu un procedeu kung-fu pe Xavi Alonso. După min.90 nu am mai crezut în Olanda. Portocala mecanică nu e o echipă de prelungiri. După primele două reprize sunt terminați. În 2000 au fost eliminați de Italia în semifinala europenelor din Belgia și Olanda. Atunci pe durata meciului gazdele turneului au avut două penalty-uri ratate, iar în final au cedat la loviturile de departajare. Acum doi an rușii i-au tocat mărunt și i-au trimis acasă la fel după reprizele de prelungiri. Istoria s-a repetat în 2010.
Pe de altă parte Spania nu a arătat mare apetit ofensiv la acest turneu. După faza grupelor au bătut tot ce-au întîlnit cu același scor de 1:0. Dar asta a fost suficient. Mi-a plăcut Iniesta. Cred că e unul din principalii pretendenți la Balonul de Aur.
Furia Roja devine a treia echipă de pe bătrînul continent care reușește dubla de aur – campionat european și campionat mondial. În 1972 și 1974 această performanță a fost realizată de Germania. În 1998 și 2000 – de Franța. Ibericii intră astfel în istorie. Pentru Olanda…va fi o altă dată. La toamnă începe un nou ciclu preliminar. O nouă filă. Cu alte cuvinte, punct și de la capăt.
